Credem ca am ajuns sa cunoastem întreaga lume si o particica din Univers, însa nu ne cunoastem pe noi însine decât în mica masura. Treptat, reusim totusi sa ridicam câte un colt al învelisului ce ascunde realitatea, descoperind ca fiinta umana are o fata, o structura, un statut putin altfel decât ne învata manualele scolare. De pilda, v-ati gândit vreodata ca aveti mai mult decât acele binecunoscute cinci simturi acreditate de Aristotel – vazul, auzul, mirosul, gustul si simtul tactil? Ei bine, numerosi oameni de stiinta pun astazi în discutie acest subiect. Totul depinde de felul în care îl abordam.
Greu de numarat!…
În termeni simpli, simturile reprezinta organele perceptiei. Celulele senzoriale capteaza diferitii stimuli si le transmit sistemului nervos sub forma de influx nervos sau senzatii, care apoi sunt interpretate pentru a fi traduse în perceptii. Acestea sunt, de fapt, cele care leaga organismul nostru de stimulii transmisi de mediul în care traim si permit selectarea informatiilor importante. Este doar o definitie vaga, ce da nastere unor interpretari diferite. De aici, apare de altfel si întrebarea: cum putem „numara” simturile noastre?
O abordare ar fi clasificarea dupa tipurile de celule senzoriale sau receptori. Daca fiecare receptor caracterizeaza un simt diferit, se multiplica numarul simturilor repertoriate. De pilda, pentru simtul tactil: va fi un simt pentru rece si altul pentru cald, un simt pentru durere, altul pentru mângâieri etc. Pentru gust: vom avea simturi diferite pentru dulce, sarat, amar, acru, iute. Astfel ajungem însa la un numar foarte mare de simturi. Exista însa si abordarea ce se refera la categoriile fizice de receptare a informatiilor, care duce la numai trei simturi: mecanic (tactil, auz si proprioperceptie), chimic (gust si miros) si simtul luminii. Iar specialistii invoca si alte modalitati de interpretare, în acest fel aparând pe „firmament” noi simturi, dintre care mentionam câteva, oarecum mai insolite.
Electroceptia consta în detectarea câmpurilor electrice. De pilda, daca anumiti pesti le pot percepe direct, totodata pot si sa le genereze sau sa le foloseasca pentru a comunica între ei. La oameni, perceptia este indirecta si reperata prin atingere atunci când firele de par se ridica pe piele.
Proprioceptia. Stim, inconstient, unde se afla fiecare parte a corpului nostru, dar aceasta notiune permite sa o stim exact. De pilda, datorita perceptiei musculare stim, chiar cu ochii închisi, unde se afla picioarele noastre, mâinile ori nasul.
Echilibrioceptia. Pur si simplu, aceasta se refera la simtul echilibrului. Controlat de urechea interna, el ofera informatii asupra miscarilor pe care le facem: accelerarea deplasarii, schimbarea directiei de mers etc.
Termoceptia: simtul perceptiei caldurii si a frigului, transmis de captatori de temperatura situati în piele pentru a proteja corpul.
Nociceptia permite perceperea stimulilor lezionali, adica senzatia de durere. Multa vreme pusa în legatura numai cu simtul tactil, ea este analizata de o zona specifica a creierului. Iar daca anumite simturi ne sunt în fond inaccesibile, animalele chiar ne pot face… gelosi. De ce? Sa ne întrebam, foarte simplu, daca noi, oamenii, putem vedea infrarosiile ca liliacul, ultravioletele ca libelula ori sa vedem în întuneric ca draga noastra prietena, pisica!
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii