Sintagma din titlu referitoare la binecunoscutele pasari de apa nu este o figura de stil. O veche si fascinanta traditie a pescarilor de pe râuri din tari precum China si Japonia face ca si astazi acestia sa foloseasca aceasta insolita metoda de prins peste cu ajutorul cormoranilor dresati. Pe râul Li din provincia chineza Guang-xi, de pilda, celebra în primul rând datorita peisajelor care îti taie rasuflarea, de peste 1.300 de ani oamenii pescuiesc în acest fel.
O familie neobisnuita
Pescarul, de fapt dresorul si stapânul pasarilor, pleaca la treaba înconjurat de cormoranii pescari. Dupa lasarea întunericului, lumina unui felinar pune o pata palida pe suprafata apei, unde pasarea este eliberata, fiind însa legata cu o sfoara ce ramâne în mâinile barbatului. Dupa o scurta explorare a adâncurilor, cormoranul plonjeaza fulgerator în apa, în cautarea pestelui, putând sa reziste astfel pâna la doua minute. Revine apoi alaturi de stapânul sau, care îi extrage din gât prada.
De fapt, pasarile nu pot înghiti pestele, deoarece au în jurul gâtului un gen de inel din fibre vegetale care împiedica acest lucru. La o prima vedere, s-ar putea spune ca este un act de cruzime fata de aceste animale, însa localnicii spun ca între ei si cormorani se leaga întotdeauna o relatie cu totul speciala, care presupune inclusiv atasament si chiar credinta.
Nu de putine ori, pescarii nu numai ca se folosesc de sampan (ambarcatiune cu fundul plat si cu o pânza, specifica zonei) pentru a-si câstiga existenta, ci si locuiesc pe acesta. Alaturi de familia respectiva vin pe lume si puii de cormoran, care cresc odata cu copiii oamenilor. Cei mici se joaca cu viitorii pescari înaripati si chiar manânca împreuna. Pe parcursul vietii pasarilor – în medie, de 15 ani – si deci al colaborarii lor în munca, daca ne putem exprima astfel, pescarul vorbeste cu cormoranii sai, îi mângâie si îi asculta atunci când acestia au ceva de „spus”. Atasamentul este atât de puternic, încât atunci când pasarea moare, aceasta este îngropata dupa un anume ritual, la fel ca un vechi camarad; ceea ce, de fapt, într-un fel chiar este.
Zbor de noapte
Un cormoran dresat costa între 1.500 si 2.000 de yuani (15-20 de euro), investitie ce se poate amortiza în câteva luni, datorita faptului ca o pasare pescuieste în medie de la 100 pâna la 600 de kilograme de peste pe an. În toata aceasta perioada de colaborare, dependenta pescarului-om de pescarul-cormoran este atât de puternica, încât pasarea devine simbolul viu al mândriei, dar si al bogatiei omului.
Poate si de aceea – dar si din ratiuni evidente mercantile –, atunci când cormoranul e prea batrân si nu mai poate pescui, stapânul sau îi asigura o moarte „blânda”, care, desi la drept vorbind tot moarte este, include o conotatie absolut speciala si impresionanta. Potrivit traditiei stravechi, dupa ce a luat decizia finala, stapânul îi ofera pasarii un festin de peste foarte bogat, apoi o îmbata, efectiv, cu alcool de orez (sake-ul japonez, fiindca si în Japonia se practica aceasta meserie insolita), iar aceasta moare încet, fara sa sufere…
Astazi, pescuitul traditional cu ajutorul cormoranilor se stinge discret, în conditiile pescuitului industrial deosebit de agresiv. Poate parea ciudat, dar, cu mult timp în urma, acesta s-a practicat la un nivel minor si în tari precum Franta, An-glia si Peru, însa cel mai trist este faptul ca si într-o tara cu vechi traditii în acest domeniu, cum este Japonia, are tendinta de a disparea.
Mai putem adauga ca un inamic redutabil si de neevitat pentru pescuitul cu cormorani este ploaia. Tulburarea apei face imposibila depistarea pestelui de catre pasarile „scufundatoare”, ceea ce presupune ca în perioadele de precipitatii prelungite pescarii sa se orienteze catre turismul ce vizeaza vechea traditie, care înseamna, de fapt, însasi existenta lor.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii