Indienii semi-nomazi din preriile nord-americane, cunoscuti sub denumirea de Pieile Rosii, ne-au fascinat, in special, prin intermediul filmelor americane; indieni Sioux, apasi, Cheyenne, comansi sau Pawne care stapâneau vaste teritorii semiaride din Canada pâna in Texas si Valea fluviului Mississippi. Au lasat in urma lor nenumarate marturii ale unei culturi insolite. Secole de-a rândul s-au deplasat pe jos pâna la venirea conchistadorilor in Lumea Noua, in 1539, la nord de Rio Grande si la vest de Mississippi. Din hergheliile lor au scapat sute de cai care s-au indreptat spre marile câmpii din nord unde in 10-15 ani s-au adaptat excelent si s-au inmultit.
Au aparut numeroase exemplare de mustangi – cai salbatici – pe care indienii i-au capturat, imblânzit si i-au impodoboit cu harnasamente spectaculoase Caii, necunoscuti initial locuitorilor, au schimbat radical modul de viata si cultura indienilor. De-acum se puteau deplasa rapid si vânau cu usurinta, in special bizoni. Se stie ca erau extrem de agresivi si cruzi si mai ales in momentele in care isi scalpau dusmanii, aflati in viata (sau decedati), ceea ce le conferea prestigiu. Prelevarea pielii capului se facea prin incizie circulara care sugera traiectoria Soarelui. Acest gest teribil ii asigura totodata ca spiritul victimei nu-i va bântui vreodata.
Cele mai importante triburi de indieni erau Sioux, Picioarele Negre si Cheyenii, care aveau credinte comune (erau monoteisti si animisti). Credeau in Marele Spirit Creator si in viata nevazuta care palpita in stâncile muntilor, in copaci, in fenomene ale naturii etc. Erau fini observatori ai naturii careia i-au descoperit nenumarate secrete, utile in viata cotidiana, in anticiparea fenomenelor meteorologice, in depistarea urmelor de animale si ale vrajmasilor pe care ii puteau localiza si lipindu-si urechea de pamânt.
O alta particularitate, a carei origine se afla in cultul mexican Peyotl, a constituit-o provocarea halucinatiilor, fara sa recurga la droguri, in timpul carora apareau viziuni pe care asa-numitii wicacha wakan le interpretau pentru a prevedea evenimente. Pentru a atinge starile delirante, se retrageau in munti fara sa manânce si sa bea zile de-a rândul. In urma observatiilor efectuate de-a lungul timpului au ajuns la concluzia ca Pamântul este rotund. O forma geometrica pe care au integrat-o in cultura lor, „cercul sfânt” aflându-se la baza reprezentarilor geometrice, a unor obiceiuri, gesturi. De pilda, inainte de a fuma pipa, indianul trasa in jurul sau un cerc. Când fuma un sef, pipa era indreptata spre sase directii: est, nord, vest, sud, spre cer, locasul Marelui Spirit, apoi spre sol – Pamântul-mama.
Cifra 6 era sacra, asemenea cifrei 4 care desemna punctele cardinale, cele patru vârste ale vietii, cele patru anotimpuri. Cele doua cifre constituiau o baza de multiplicare a diverselor podoabe, cum ar fi, de pilda maiestoasele pene de vultur prinse intr-o bandana confectionata din piele, uneori cu intarsii vegetale – care semnificau razele solare –, purtata de razboinici in timpul luptelor.
Am evocat doar o parte din credintele si obiceiurile acestor populatii care au lasat in urma o seama de obiecte casnice, de cult, artizanat, lucrari artistice, vestimentatie, arme etc. pastrate in diverse mu-zee aflate nu doar pe continentul american ci si in Europa, Franta aflându-se in posesia a numeroase exponate, unele dintre ele nefiind niciodata prezentate publicului.
In muzeul Quai Branly din Paris a fost deschisa la inceputul lunii aprilie o expozitie de exceptie in care sunt reunite 130 de tablouri, fotografii, obiecte si piese vestimentare apartinând acestor indieni. Un omagiu adus culturii lor din care va prezentam câteva esantioane.
DORIN MARAN
Comentarii