Aflata in centrul Capitalei la kilometrul 0, având in fata statuia lui Constantin Brâncoveanu realizata de Oscar Han, Biserica Sfântul Gheorghe Nou este una dintre cele mai importante ctitorii ale marelui voievod. Asa cum stim cu totii, domnitorul Constantin Brâncoveanu (1688-1714) a fost ridicat de un trimis al Inaltei Porti in ajunul sarbatorilor de Pasti, dupa ce i s-a pus pe umar naframa neagra a maziliei. A fost dus la Constantinopol impreuna cu cei patru fii ai sai: Constantin, Stefan, Radu si Matei, cu ginerele sau Sfetnicul Ianache si o parte din averi.
Inchisi la Edicule vreme de patru luni, au fost supusi deseori la chinuri si li s-a cerut ca in schimbul iertarii de pedeapsa sa se lepede de credinta crestina si sa treaca la islamism. Domnitorul si-a imbarbatat fiii si ginerele care au murit unul dupa altul sub ochii lui, in cele din urma fiind si el decapitat de sabia calaului. Executia a avut loc in ziua de 15 august 1714, zi in care Constantin Brâncoveanu implinea 60 de ani. Trupurile lor au fost aruncate in mare dar au fost culese de crestini si ingropate in insula Halki de unde, in 1720, Doamna Marica, nefericita vaduva a voievodului, le-a luat pe cele ale sotului ei si le-a depus la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucuresti. Pentru credinta lor neabatuta, pentru felul in care au infruntat moartea ramânând crestini pâna la capat, in 1992 Biserica Ortodoxa Româna i-a trecut pe cei sase martiri in rândul sfintilor.
Biserica Sfântul Gheorghe Nou adaposteste pe lânga moastele lui Constantin Brâncoveanu si mâna dreapta a Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul din Mira Lichia, daruita locasului de Mihai Viteazul si sotia lui, Doamna Stanca.
Actualul locas, in care in 1889 s-a tinut slujba de inmormântare a lui Mihai Eminescu, a fost construit in 1705 de Constantin Brâncoveanu pe locul unei biserici mai vechi pe care a darâmat-o. Lucrarile au fost conduse de arhitectul Veseleil si executate de mesterii Vucasin Caragea, pietrar, Manea, vataf de zidari si Pârvu Mutu, zugrav. In 1718 un incendiu a distrus in mare parte biserica si hanul din jurul ei. Restaurarea a fost facuta de domnitorul Ioan Mavrocordat, Dosithei, patriarhul Ierusalimului si marele aga Ianache Vacarescu. Grav avariata de cutremurul din 1802, care ii distruge boltile, este refacuta fara turle. Alte stracaciuni sunt provocate de incendiul din 1847 dar biserica este reparata in intregime in 1851, arhitectul indrumator fiind Xavier Villacrosse iar pictori Constantin Lecca si Misu Popp. In jurul anului 1860 este amenajata gradina din jur dar cutremurul din 1940 avariaza iarasi biserica. Este reparata in 1950 si pictura este restaurata de pictorul Teodorescu-Romanati. Cele mai importante restaurari au fost realizate in 1968-1987, de arhitectul Stefan Bals, lucrarile redând locasului vechea stralucire. Dupa 1998 a fost refacuta si pictura de Grigore Popescu si echipa sa.
Biserica are o lungime de 36 metri si o latime de 14-15 metri. Are un pridvor deschis cu 7 arcade frontale si câte trei laterale, sustinute de coloane cu capiteluri bogat ornamentate cu flori. Are doua turle octogonale, una deasupra pronaosului si alta, ceva mai mare, pe naos. Constructia este in forma de cruce cu absidele laterale putin reliefate iar naosul este despartit de pronaos prin trei arcade. Biserica detine, printre odoarele sale, doua icoane facatoare de minuni, una a Sfintei Fecioare si alta a Sfintei Parascheva.
Mormântul Sfântului Voievod Martir a fost acoperit de sotia sa cu o placa simpla de marmura pentru a-l feri de profanare. Abia in 1914 a fost descoperita o candela de argint a carei inscriptie indica precis locul mormântului. Biserica Ortodoxa a hotarât ca anul acesta, implinindu-se 300 de ani de la moartea muceniceasca a voievodului, moastele sale sa fie scoase din gropnita in care se afla si asezate intr-o racla de argint la loc de inchinare.
Evenimentul va avea loc in ziua de 21 mai, zi a Sfintilor Imparati Constantin si Elena si se va desfasura in cadrul unor largi manifestari religioase si a unui stralucitor pelerinaj.
IRINA STOICA
Comentarii