Sapaturile efectuate in Siria au scos la iveala texte cu caractere cuneiforme din secolul VII i.Ch. ce atesta, printre altele, amplasamentul orasului antic Burmarina, a carui localizare fusese ignorata pana in prezent. Sapaturile, efectuate de o echipa de arheologi sirieni, italieni si francezi, au debutat in 1995.
In pofida bogatiei arheologice a regiunii Eufratului Superior sirian din siturile Karkemish – cetatea hitita, sau Tell Ahmar, capitala neoasiriana, explorarea regiunii a cunoscut pana in 1995 o lunga eclipsa. Asa cum s-a intamplat si in situl din Tell Shiukh Fanqani, aflat pe malul stang al Eufratului, ocupat din perioada Uruk (4000 i.Ch.) care a oferit insa mari surprize arheologilor incepand cu anul 1995. (Prin modul de organizare a vietii societatii, orasul Uruk e considerat un sit prestigios al Mesopotamiei, in care a aparut scrierea cuneiforma).
Au fost deschise trei santiere, fiecare dintre ele cu un important capital arheologic. In primul rand, este vorba de un ansamblu arhitectural de la inceputul mileniului III i.Ch., inalt de 3 metri, lucru neobisnuit pentru vestigiile ramase din acea epoca in care apar primele mari metropole, asociate aparitiei Statului. In cel de-al doilea santier, o zona locuita in epoca de bronz timpuriu (1500-1300 i.Ch.) au fost degajate ruinele unei case incendiate. Toate obiectele din interior s-au pastrat insa intr-o buna stare de conservare.
E posibil ca incendierea casei sa fi fost opera invadatorilor hititi. In fine, cel de-al treilea santier a pus in evidenta obiecte de o importanta speciala: un lot de tablite, unele dintre ele fiind scrise cu caractere arameene. Dincolo de raritatea lor, continutul tablitelor din Tell Shiukh prezinta un interes particular pentru istoria veche din aceasta zona. Pe langa acestea, au fost descoperite texte fragmentare scrise cu caractere cuneiforme asiriene. Studiul paleografic al ansamblului acestor documente releva faptul ca dateaza din secolul VII i.Ch. Cea mai mare dintre tablitele arameene poarta un text juridic care se refera la un imprumut de bani.
Pe una dintre tablite e inscris cel mai lung text cunoscut din acea zona si acea epoca. Un text juridic in care cea mai mare parte dintre cei consemnati au un nume asirian. Aceste texte au apartinut probabil unei familii care cunostea cele doua limbi din provinciile occidentale ale imperiului asirian. Pe de-o parte, limba asiriana, cea oficiala, impusa de administratia imperiala, pentru actele oficiale, notata cu caractere silabice cuneiforme – fara indoiala, dificil de inteles si de folosit de catre populatiile locale – iar pe de alta parte, limba arameana cu caractere alfabetice.
Acest bilingvism e cu atat mai interesant cu cat a fost folosit intr-un numar restrans de situri asiriene. Informatiile au in primul rand o importanta culturala si istorica. In aceste texte apare si numele orasului aramean Burmarina (care nu a fost inca descoperit) cu o bogata traditie lingvistica si culturala.
DORIN MARAN
Comentarii