Susa, aflat in Khuzestan, in sud-vestul Iranului, a fost cu milenii in urma un oras important care controla reteaua de cai comerciale care veneau din Mesopotamia si duceau spre est. In viziunea persanilor, ar fi fost cel mai mare oras al lumii, construit de miticul rege Hushang. A fost doar unul dintre cele mai mari orase ale Antichitatii, care a prins viata la inceputul mileniului al III-lea i.Ch., cea mai de seama preocupare fiind negotul, iar a mestesugarilor olaritul, ceramica faurita fiind deosebit de apreciata prin finete si decoratiuni atragatoare, reprezentand pasari, caini de vanatoare etc., imagini executate intr-o maniera stilizata.
Prin 2500 i.Ch., devine capitala Regatului elamitilor, un popor inrudit cultural cu sumerienii din Mesopotamia, dar cu care s-a aflat timp de un mileniu in razboaie, Elamul fiind cucerit in 2350 i.Ch. de Sargon din Akkad. Dupa ce imperiul lui Sargon s-a prabusit, elamitii au revenit la carma destinului lor. Incepand cu 2100, Susa a cunoscut o lunga perioada de prosperitate si emancipare culturala. Au fost construite palate, temple si celebrul complex arhitectural denumit Ziguratul lui Insusinak, zeul protector al orasului si al furtunii, reprezentat printr-un taur cu cocoasa. Refacerea puterii mesopotamienilor a relansat atacurile impotriva elamitilor, Susa fiind recucerit in jurul anului 1000 i.Ch. de armatele regelui Assurbanipal care au ars orasul si i-au tarat pe stapanii Elamului in lanturi pana in Ninive pentru a-i umili in fata populatiei, obligandu-i sa traga carele triumfale pe strazile capitalei.
Dupa incendierea orasului, acesta a fost refacut sub domnia lui Cyrus cel Mare (dupa anii 500 i.Ch.) devenind capitala Imperiului Persan datorita pozitiei sale strategice intre cele doua jumatati ale imperiului si a faptului ca se afla pe malul fluviului Kharka, ale carui ape aveau o puritate neasemuita. Insusi regele o consuma, fiind unica sa sursa de apa potabila. Zilnic, catarii o transportau in diverse locuri, in vase din argint. A fost netezit un drum regal din Susa pana in Sardis (Asia Mica) care se intindea pe o distanta de 2.563 kilometri, marcat de 111 statii de posta unde se schimbau caii. Drumul era pazit de soldati care patrulau zi si noapte, unii dintre ei asigurand expeditia mesajelor regale.
In 517 i.Ch., Darius I a inceput constructia unui palat urias amplasat pe colina Apadana, cu materiale aduse din toate zonele imperiului. Pentru impodobirea interioarelor s-a folosit fildes, aur, argint, pietre pretioase, lemn de cedru si de abanos. Faima orasului s-a raspandit in intreaga civilizatie antica. Dupa moartea regelui Darius al III-lea, Alexandru cel Mare cucereste orasul, descoperind bogatii fabuloase. Dupa moartea marelui cuceritor (in 323 i.Ch.) Susa decade, ajungand doar o capitala de provincie. Lovitura de gratie a fost data de mongoli in secolul al XIII-lea d.Ch. care l-au transformat in ruine.
Susa a fost descoperit de-abia in epoca moderna, prin 1850; mai exact, cele patru coline: Acropole, Apadama, Orasul Regal si Orasul Mestesugarilor. Pe Acropole au aparut, in urma sapaturilor, fundatiile unui templu din mileniul al IV-lea, ruinele principalelor constructii regale, inclusiv templul si Ziguratul lui Insusinak, impodobit cu trambite din bronz. In rest, putine vestigii au mai iesit la iveala in urma sapaturilor. La 32 de kilometri spre sud-est de Susa, se afla un alt oras regal, Dur-Untasi, construit dupa 1250 i.Ch., pe baza unuia dintre cele mai indraznete proiecte arhitectonice ale lumii antice. Este vorba de fortificatii uriase, de numeroase temple maiestuoase dedicate zeilor Elanului si un alt zigurat inchinat zeului Insusinak.
DORIN MARAN
Comentarii