Uimitoarea tablita mesopotamiana aflata in British Museum din Londra, in care se fac referiri la Potop, a fost integral descifrata de asiriologul englez Irving Finkel. Cele mai incitante descrieri se refera la constructia ambarcatiunii de catre Atrahasis, un proto Noel, la indicatiile unei zeite. Dimensiunile ambarcatiunii sugerate de zeita Eriki – 3600 m2 suprafata, 70 metri diametru au fost traduse de asiriologul englez Irving Finkel dupa efectuarea de lungi calcule de conversie pentru a transcrie unitatile de masura. Zeita a sugerat si faptul ca trebuie sa fie realizata din fibre din ramuri de palmier, corzile urmand sa fie impletite in asa fel incat ambarcatiunea uriasa sa aiba o forma rotunda.
Suprafata interioara trebuia sa fie acoperita cu un suport din scanduri de lemn iar podeaua sa fie consolidata cu mii de cuie. Pe de alta parte, Atrahasis a amenajat spatii delimitate pentru diversele specii de animale, in special pentru cele periculoase. In 20 dintre cele 60 de randuri gravate pe tablita se faceau si recomandari legate de etanseizarea asigurata de un strat gros de bitum. O indicatie foarte precisa si foarte apropiata de pasajul biblic aferent se referea la faptul ca animalele trebuiau sa fie urcate doua cate doua pe arca. Este pentru prima oara cand o astfel de indicatie apare pe o tablita mesopotamiana. O alta indicatie inedita: animalele imbarcate trebuiau sa apartina doar speciilor salbatice provenind din desert, cele domestice fiind excluse.
Cu secole in urma, un savant german, Athanase Kischer (1601-1680), a incercat sa reconstituie lista animalelor. A identificat totalitatea speciilor de animale binecunoscute de pe pamant, din apa si in urma calculelor, tinand cont de spatiul existent, a ajuns la concluzia ca in ambarcatiune nu puteau incapea decat aproximativ 50 de specii de marime mijlocie si mare. Asadar, o parte infima din cele repertoriate la acea vreme.
Toate versiunile au insa o tema comuna: salvarea vietii in urma apocalipticului cataclism.
Oamenii de stiinta care au incercat sa patrunda in „culisele” acestui mit si sa-l asocieze cu urme lasate de Potop au evocat cateva fenomene care ar putea sustine veridicitatea catastrofei. S-a facut, de pilda, referire la faptul ca in unele zone din sudul Irakului la mica adancime exista suprafete intinse de pamant umed. Au incercat, deopotriva, sa afle ce eveniment de amploare a fost la originea cresterii rapide a nivelului Marii Negre in urma cu 7500 de ani. In documente mesopotamiene si in Biblie este specificat faptul ca arca a esuat in varful unui munte. In Geneza este numit Muntele Ararat, in Epopeea lui Ghilgames este evocat Muntele Nisir din Iran, in Coran se vorbeste despre Cudi Dagh din sudul Turciei, intr-un text mesopotamian din mileniul al II-lea i.Ch. este descris un varf urias, din zona lantului muntos Urartu.
Cum se explica oare faptul ca acest mit multimilenar se regaseste in traditiile ebraice si in Biblie? Specialistii au luat in considerare un eveniment cheie: perioada in care elita regatului lui Iuda a fost dusa in captivitate in Babylon, in anul 507 i.Ch. dupa invazia lui Nabucodonosor al II-lea. Unii dintre evreii deportati au invatat limba caldeenilor, au studiat in templul din Babylon si au lasat in urma lor texte care s-au regasit in Biblie.
DORIN MARAN
Comentarii