Dilema megalitilor corsicani. In insula franceza Corsica se afla cateva aliniamente de megaliti stravechi. Originea lor misterioasa a starnit din vremuri de mult apuse curiozitatea celor care i-au studiat. Au fost asociati practicilor oculte, delimitarii teritoriale, comemorarii unor razboinici. Primele investigatii riguroase au debutat in 1960, cand situl a fost debarasat de sedimentele din zona in care se aflau insiruiti megalitii. Cu acest prilej au fost descoperiti numerosi alti colosi, ingropati pe orizontala. Cei mai vechi din cei 178 aflati in situl Renaghju au fost realizati prin anii 4500 i.Ch. iar ultimii, prin anii 2000 i.Ch. (datarea a fost facuta cu carbon 14). In apropiere au fost descoperite si vestigii ale unei asezari populate cu peste un mileniu inainte, in epoca primilor agricultori din zonele mediteraneene occidentale.
La 300 de metri se afla situl Stantari cu 86 de megaliti ridicati prin anii 1300-1000 i.Ch. Printre cei scosi la lumina din sol, se aflau si 3 stele pe care au fost sculptati barbati inarmati cu sabii. Ceea ce ar putea releva faptul ca pietrele reprezentau obiecte de cult inchinate sefilor si razboinicilor care s-au evidentiat pe campurile de batalie. Acest tip de megaliti nu se gaseste decat in Corsica, iar in ansamblu, reprezinta 40% din cei aflati pe teritoriul Frantei. Cine i-a construit? Unii specialisti au avansat o ipoteza legata de "Popoarele marii", in special de sardani, razboinici mediteraneeni ale caror efigii seamana cu cele de pe templul Medinet Habu din Luqsor, care s-ar fi instalat in Egipt in urma cu mii de ani i.Ch. Echipamentul lor, in special, prezinta similitudini cu cel al combatantilor reprezentati pe monolitii din Corsica. Invinsi de egipteni, acestia s-ar fi dispersat in zonele mediteraneene, o parte invadand Corsica si Sardinia. Terenurile arabile limitate nu i-au transformat in agricultori. Au ramas razboinici, cucerind noi teritorii, multi dintre ei devenind mercenari, revenind frecvent in Corsica cu prazile de razboi. O alta ipoteza se refera la faptul ca sardanii erau originari din Corsica si Sardinia si ca asocierea cu Egiptul este hazardata. O dilema in care specialistii au ramas… captivi.
Santinele solitare. Formatiuni impozante din calcar, bazalt sau gresie se inalta in diverse regiuni continentale. Cele mai spectaculoase, cu denumiri diferite, se afla in Venezuela (Tepui) in Golful Rio (Paine de zahar), in Australia (Ayers Rock) etc. In 1838, geologul german Bornhardt le-a numit generic inselbergs (insel insemnand insula iar berg, munte). Au o vechime de 2 miliarde de ani (!), din epoca precambriana, cand faceau parte din lanturi de munti stancosi, erodati de-a lungul timpului. Au supravietuit doar formatiunile puternice care se incapataneaza, solitare, sa urmeze eternitatea.
In Guyanna sau in Venezuela, de pilda, sunt inconjurate de padurea tropicala, dominand-o de la zeci sau sute de metri altitudine. Aici formeaza un ecosistem denumit savana-roca, in care se regasesc peste 500 de specii de plante (de aproximativ doua ori mai putine decat in padurea inconjuratoare) dintre care 20% sunt endemice. Primul esalon al acestui ecosistem este constituit dintr-un strat de cianobacterii fixat pe granit in care traiesc microartropode ale caror fecale constituie un teren favorabil germinarii plantelor.
DORIN MARAN
Comentarii