Putine locuri istorice din Pacific sunt la fel de interesante ca Nan Madol. Ruinele orasului se afla pe un recif de corali intr-o laguna de pe mica insula Temwen, adiacenta tarmului estic al insulei Pohnpei din statele federate din Micronezia.
Constand dintr-o serie de insule artificiale legate intre ele printr-o retea de canale, Nan Madol este adesea numit „Venetia Pacificului”. Candva, a fost centrul ritual si ceremonial pentru conducatori ai dinastiei Saudeleur.
Un „colier” de insule
Dovezile celei mai vechi activitati umane in zona dateaza din secolele I sau II i.Hr, iar construirea insulelor artificiale a inceput in secolele VIII si IX d.Hr. Cu toate acestea, structurile megalitice s-au ridicat in secolele XII-XIII, in acelasi timp cu Catedrala Notre Dame din Paris sau cu Angkor Wat din Cambodgia.
Complexul Nan Madol este construit pe o serie de mici insule artificiale in apele putin adanci de langa malul estic al insulei Pohnpei. Situl cuprinde o zona de aproximativ 1,5 km lungime pe 0,5 km latime si contine aproape 100 de asemenea insule. Important centru de ceremonii si enclava regala, Nan Madol a fost sediul unei puternice dinastii de monarhi, care a condus insula Pohnpei mai mult de un mileniu.
Ca mijloc de control al supusilor, dinastia Saudeleur a reusit sa uneasca clanurile din Pohnpei, iar conducatorii i-au fortat pe sefii locali sa paraseasca satele de origine si sa se mute in oras, unde activitatile lor puteau fi observate mai atent.
Majoritatea insulelor reprezentau zo-ne rezidentiale, insa unele au servit unor scopuri speciale, cum ar fi pregatirea alimentelor, productia de ulei de cocos sau constructia de canoe. Madol Powe, sectorul mortuar, contine 58 de insulite in zona de nord-est a Nan Madol. Piesa centrala a intregului complex este mausoleul regal de pe insula Nandauwas, cu ziduri inalte de 7,5 m care inconjoara incinta centrala a mormantului.
Constructorii vrajitori
La apogeul dezvoltarii sale, Nan Madol a fost sediul dinastiei Saudeleur care i-a unit pe cei aproximativ 25.000 de localnici. Saudeleur a fost initial un trib strain venit la Pohnpei in jurul anului 1100 si instalat drept conducator al insulei, construind Nan Madol in jurul anului 1200. Conform istoriei orale pohnpeiene, primii saudelisti care au ajuns aici au fost doi frati, Olisihpa si Olosohpa, vrajitori care au primit puterile de la zei si au folosit magia neagra pentru a construi Nan Madol.
Acest lucru a impresionat atat de mult pe pohnpeienii nativi, incat i-au invitat pe saudeleuri sa se casatoreasca in tribul lor. Cand unul dintre frati a murit, celalalt s-a declarat rege si a construit Nan Madol ca templu pentru zeul Nahnisohn Sapw, venerat de nobilimea Saudeleur.
Arheologii au localizat mai multe santiere posibile pe insula principala, insa metoda exacta de transport a materialului de constructie nu este inca determinata. Nan Madol fusese abandonat la sosirea primilor europeni, la inceputul secolului al XIX-lea, cel mai probabil intrand in declin in momentul caderii dinastiei Saudeleur, in jurul anului 1450. Unii au sustinut ca ruinele apartin Lemuriei pierdute, desi nu exista niciun argument stiintific pentru aceasta afirmatie.
Misterele persista
Datorita constructiei sale, Nan Madol pare sa pluteasca pe apa. Blocurile de bazalt sculptate, asezate incrucisat una peste alta, au format peretii fiecareia dintre cele 130 de cladiri.
Unele pietre sunt suficient de usoare incat o singura persoana le-ar putea transporta, in timp ce stalpii de bazalt cei mai grei cantaresc peste 45 de tone fiecare. Cladirile stau pe o fundatie de corali naturali care se afla chiar sub suprafata apei. Cea mai mare structura este Nandauwas, un templu regal inconjurat de ziduri inalte de 25 de metri.
Pohnpeienii, care nu aveau nici agenti de legare precum betonul, nici echipamente moderne de scufundare, au scufundat pietrele grele in laguna folosind o metoda necunoscuta. Cladirea ramane si canalele sunt suficient de stabile incat, chiar si dupa secole de abandon, Nan Madol inca poate fi vizitat cu barca.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii