In primavara anului 2009, alti doi veterani Air Force, care au activat la un moment dat la silozurile de rachete balistice intercontinentale americane, au acceptat sa participe la emisiunile radio Paracast de pe Internet, ale lui Robert Hastings, pentru a depune marturie asupra modului in care OZN-uri au examinat si dezactivat armamentul nuclear in perioada razboiului rece. Cei doi martori oculari care l-au abordat pe Hastings, prezentandu-i si documentele prin care dovedeau ca in 1966 au fost militari in unitatile in cauza, erau Bruce Fenstermacher, fost comandant de echipaj de la Baza Air Force FE Warren si Patrick McDonough, sef de echipa la escadrila 1381 de supraveghere geodezica de la baza Malmstrom.
Ei sunt doar ultimii veniti. Atunci cand si-a prezentat in 2008 cartea „UFOs and Nukes” (OZN-urile si armele nucleare) la o emisiune CNN cu Larry King, Hastings spunea ca are 90 de martori. Acum numarul lor a ajuns la 115. Se pare ca aceasta crestere s-a datorat si mediatizarii incidentului de la Stephenville, Texas. Aici, pe 8 ianuarie 2008, sute de locuitori au raportat observarea mai multor tipuri de OZN-uri, descrierile variind de la nave triunghiulare la discuri. Numerosi localnici au spus ca obiectele aveau marimea unui teren de fotbal, in timp ce altii opinau ca erau lungi de aproape un kilometru.
Unii observatori au vazut aeronave militare urmarind aparitiile. Larry King a comentat intamplarea la cateva zile dupa incident. Conform celor declarate la emisiune de Steve Allen, un pilot privat, obiectul pe care l-a vazut a trecut cu o mare viteza, la o inaltime de circa 1000 de metri si era „lat de aproximativ o jumatate de mila si lung de o mila. Era enorm, indiferent ce a fost”. Pe 23 ianuarie, dupa ce initial a negat ca ar fi avut aeronave in zona, Air Force a declarat ca s-au efectuat zboruri de instruire de noapte cu zece avioane F-16 Fighting Falcon si asta ar explica toate observatiile.
Cei 115 martori vorbeau de o serie de incidente infricosatoare petrecute in anii saizeci. Poate cazul cel mai remarcabil din fisierele lui Hastings este cel relatat in 2007 de David H. Schuur. In vara anului 1966 sau 1967, ca militar in escadrila 455/91 de rachete strategice de la baza Air Force Minot (Dakota de Nord), era loctiitorul comandantului la silozul de rachete numit Capsula Echo. Fiecare siloz gazduia zece rachete cu focoase nucleare. La un moment dat, dupa miezul noptii, s-a raportat un OZN, in zona interzisa zborurilor, deasupra silozului cel mai rasaritean, numit Capsula Alpha. Imediat dupa aceea, operatorii au constatat aparitia unor „indicatori eronati” pe fiecare panou dedicat rachetelor, ca si cum ar fi fost scanate individual. Timp de o ora, obiectul a plutit, pe rand, deasupra fiecarui siloz, in care s-au repetat aceleasi anomalii. Dupa ce a trecut si de ultimul siloz – Capsula Oscar – obiectul si-a luat zborul.
Schuur povestea ca atunci cand OZN-ul a ajuns deasupra Capsulei Echo, panourile de control a sapte sau opt rachete au inregistrat „indicatori eronati”. Apoi comutatorul „lansare in desfasurare” s-a blocat, fortand operatorii sa dea comanda manuala de „inhibare”. Cand OZN-ul s-a departat, comenzile au revenit la starea normala. „Dupa ce ne-am intors la baza, ziua urmatoare” – i-a relatat Schuur lui Hastings – „comandantul meu si cu mine ne-am intalnit cu ofiterul de operatiuni. Acesta ne-a spus doar atat: «nu s-a intamplat nimic, nu se discuta nimic, va salut». Jurnalele si inregistrarile au fost refacute. Nu ni s-a cerut niciodata sa raportam cele intamplate”.
Robert Hastings este convins ca oficialitatile militare nu vor da publicitatii niciodata informatii privind aceste incidente. Dovada o reprezinta doar cele 115 persoane care povestesc despre ele. Hastings considera ca e remarcabil totusi ca nimeni nu a incercat sa reduca la tacere martorii. De altfel, exista deja unele documente desecretizate, apartinand demult domeniului public, care dovedesc incursiuni repetate, persistente, ale unor OZN-uri deasupra bazelor de rachete ale comandamentului strategic al aerului, de-a lungul frontierei nordice a SUA, in anul 1975.
Ufologul Billy Cox comenta ironic: daca Statele Unite ar fi pierdut controlul operational al rachetelor sale nucleare din orice alta cauza – sabotaj, erori de calculator, chiar si vreme rea sau probleme tectonice – ar fi fost audieri, comisii de ancheta, comunicate de presa, si poate chiar ar fi cazut capete. Dar in acest caz s-a considerat ca nu-i nici o problema – au fost doar OZN-uri – deci nu era nici un motiv sa se faca ceva din toate acestea…
DAN D. FARCAS
Comentarii