Pe 9 martie 2018, ziarul The Washington Post publica articolul: „Armata continua sa intâlneasca OZN-uri. De ce asta nu ingrijoreaza Pentagonul?”. Autorul nu era un ufolog sau ziarist oarecare, ci o personalitate importanta – Christopher Mellon – fost subsecretar adjunct al apararii, pentru informatii, in administratiile Clinton si George W. Bush si fost director de personal al Comitetului pentru Informatii al Senatului SUA. De anul trecut el este investitor cu capital privat si consilier al „Academiei To The Stars” (AAS/TTS).
Mellon pune problema atitudinii Pentagonului fata de fenomenul OZN si evoca, de la nivelul unui fost inalt functionar de stat, date pâna acum necunoscute. Cred, prin urmare, ca va fi interesant sa prezint, mai jos, principalele idei din acel articol.
In decembrie, Departamentul de Aparare a declasificat doua videoclipuri care documentau intâlniri intre avioane F-18 din SUA si aeronave neidentificate. In primul videoclip, mai multi piloti observa pe radar o nava ciudata, in forma de ou, aparent una dintr-o „flota” de astfel de obiecte, in conformitate cu discutiile din cabina. Al doilea arata un incident similar care implica un F-18 atasat la grupul de lupta USS Nimitz, in 2004.
Incidente terestre
Videoclipurile, impreuna cu observatiile pilotilor si ale operatorilor radar – scrie Mellon – par sa aduca dovezi ale existentei unor aeronave mult superioare fata de orice a posedat Statele Unite sau aliatii sai. Dar acestea nu sunt cazuri izolate. Oficialii Departamentului Apararii, care analizeaza informatiile relevante, confirma ca au fost peste o duzina de astfel de incidente, numai pe Coasta de Est si numai in 2015. Un al treilea videoclip, declasificat recent, arata o asemenea intâlnire a Marinei militare, in largul coastei de est, in 2015. Dar chiar si pe 25 octombrie 2017, au fost lansate avioane de vânatoare F-15, intr-o incercare esuata de a intercepta o aeronava de mare viteza, neidentificata, care facea bucle, in plina zi, peste statul Oregon si Pacificul de Nord-Vest, in mijlocul unor coridoare aeriene extrem de aglomerate.
A fost oare America invadata de o tehnologie din Rusia sau China? Sau (dupa cum s-au intrebat multi dupa ce au vazut videoclipurile) sa fie dovezi ale prezentei unei civilizatii extraterestre? Din pacate – scrie Mellon – nu avem nicio idee, pentru ca nici macar nu cautam raspunsuri. El spune ca stie, din numeroase discutii cu oficialii Pentagonului, in ultimii doi ani, ca departamentele si agentiile militare trateaza incidentele OZN ca evenimente izolate, si nu ca parte a unui intreg care necesita o atentie si o investigatie serioasa. Luis Elizondo, responsabilul proiectului OZN din 2009-2012, a demisionat toamna trecuta tocmai pentru a protesta fata de indolenta guvernului fata de cresterea numarului de date privind incidentele OZN.
Rapoartele diferitelor servicii si agentii ramân, in mare parte, ignorate si neevaluate, fiecare in interiorul propriului labirint birocratic. Nu exista un proces de ansamblu al Pentagonului pentru sinteza tuturor observatiilor facute de armata. Situatia reaminteste eforturile de combatere a terorismului din partea CIA si a FBI inainte de 11 septembrie 2001, când fiecare pastra pentru sine informatiile obtinute.
Personalul militar care se confrunta cu aceste fenomene relateaza fapte extraordinare. De exemplu, in decursul a doua saptamâni, in noiembrie 2004, USS Princeton, un crucisator cu rachete ghidate, care utilizeaza un radar naval avansat, a detectat, in repetate rânduri, aeronave neidentificate care operau in jurul portavionului Nimitz, in largul coastei, in dreptul orasului San Diego. In unele cazuri, conform rapoartelor asupra incidentelor si interviurilor cu personalul militar, aceste vehicule au coborât de la altitudini mai mari de 18 km, la viteze supersonice, doar pentru a se opri brusc la 50 de metri deasupra oceanului, ramânând acolo. Statele Unite nu poseda nimic capabil de astfel de performante.
In cel putin doua rânduri, avioanele F-18 au fost ghidate sa intercepteze aceste vehicule si au putut verifica vizual aspectul si performanta acestora. Intâlnirile au avut loc in timpul zilei si au fost monitorizate independent de radare aflate la bordul navelor si al mai multor aeronave. Mellon scrie ca, potrivit unor aviatori ai marinei, cu care a vorbit indelung, vehiculele erau lungi de aproximativ 13-14 metri si albe. Aceste aeronave misterioase au surclasat cu usurinta, in manevre, cele mai avansate avioane americane si s-au indepartat rapid, fara a lasa sa se inteleaga care este sistemul lor de propulsie.
Mellon adauga ca stie ca astfel de incidente se intâmpla, in mod continuu, deoarece el si colegii sai de la AAS/TTS au fost abordati de personalul militar care este preocupat de securitatea nationala si este frustrat de modul in care Departamentul Apararii se ocupa de astfel de rapoarte. Stie asta si din propria experienta de fost oficial in informatii al Pentagonului si de consultant in investigarea unor incidente. El s-a intâlnit, si in ultimul timp, in mai multe rânduri, cu inalti functionari din Pentagon, primind si ajutorul acestora in accesarea unor date. Dar nimeni de acolo nu-si asuma raspunderea sa fie considerat „tipul cu extraterestrii”, in birocratia securitatii nationale. Nimeni nu vrea sa fie ridiculizat sau marginalizat pentru ca a atras atentia asupra problemei. Acest lucru este valabil si in sus si in jos pe lantul de comanda, fiind un impediment serios pentru progres.
Mellon face apel, in articol, la patriotismul american, reamintind ca, in urma cu saizeci de ani, când Uniunea Sovietica a pus primul satelit pe orbita, americanii au refuzat ideea de a fi depasiti tehnologic de un rival periculos, iar furoarea care a insotit lansarile satelitilor rusesti Sputnik a dus in cele din urma la cursa spatiala. Americanii au reactionat viguros, iar un deceniu mai târziu, Neil Armstrong punea piciorul pe Luna. Daca obiectele inregistrate de radarele militare americane ar dovedi ca Rusia, China, sau o alta natiune, ascund un progres tehnologic neasteptat, prin care incearca sa-si extinda sfera de influenta, atunci cu siguranta America ar trebui sa raspunda asa cum a facut-o si atunci. Poate ca declaratiile recente ale presedintelui rus Vladimir Putin privind noi principii de propulsie nu sunt pure laudarosenii. Dar daca aceste obiecte nu sunt de pe Pamânt, atunci nevoia de a intelege ce anume sunt ele este inca si mai urgenta.
Analiza informatiilor
In ultimul timp, interesul mass-mediei pentru obiectele aeriene neidentificate s-a concentrat pe acel credit guvernamental de 22 milioane de dolari, de care a beneficiat, in cea mai mare parte, firma Bigelow Aerospace, un contractant cu legaturi cu fostul lider democrat al senatului, Harry Reid (Nevada). A fost o cercetare la care nu au participat nici US Air Force, nici NORAD, nici alte organizatii militare cheie. Problema reala nu este, totusi, dezbaterea acestui aspect, ci numeroasele incidente recente – insuficient investigate – care au implicat armata si care au constituit incalcari ale spatiului aerian al SUA. A venit timpul – spune Mellon – sa fie anulate tabuurile privind „OZN-urile” si sa fie ascultati pilotii si operatorii radar.
In cadrul unui buget consistent, alocat anual actiunilor informative, banii nu reprezinta o problema. Fondurile existente ar acoperi cu usurinta ceea ce este necesar pentru a examina incidentele mentionate. Ceea ce lipseste, mai presus de toate, este recunoasterea faptului ca aceasta problema justifica un efort serios de colectare si analiza. Pentru a face progrese, sarcina trebuie sa fie atribuita unui oficial cu influenta, care sa poata forta colaborarea intre birocratiile de securitate nationala disparate si care adesea se sicaneaza intre ele. Un efort cu adevarat serios ar mai implica, printre altele, analisti capabili sa revada datele in infrarosu transmise de sateliti, bazele de date radar ale NORAD, si raportarile umane. Congresul ar trebui sa solicite secretarului apararii un studiu al tuturor surselor, in paralel cu cercetarea noilor forme de propulsie care ar putea explica modul in care aceste vehicule ating o putere si o manevrabilitate atât de extraordinare.
Ca si in cazul satelitului Sputnik, implicatiile in materie de securitate nationala ale acestor incidente ingrijoreaza, dar si oportunitatile stiintifice sunt palpitante. Cine stie ce pericole s-ar putea evita si ce oportunitati s-ar putea identifica daca ar fi urmarite datele.
Ziarul The Washington Post a cerut unui purtator de cuvânt al Pentagonului sa comenteze aceste afirmatii, dar nu a primit un raspuns lamuritor.
DAN D. FARCAS
Comentarii