Ziua de 23 august 1984 a fost una deosebita. Era ziua nationala si se aniversau si 40 de ani de la evenimentele prin care Romania s-a alaturat aliatilor si a întors armele împotriva Germaniei hitleriste. Aeronavele MIG, IAR, AN etc. care participasera la parada militara de la Bucuresti revenisera si aterizasera la baza militara Alexeni (în judetul Ialomita, nu departe de Urziceni) si unele fusesera deja husate. La un moment dat, statia radar de la Otopeni a întrebat totusi statia radar de la Alexeni daca se mai afla vreo aeronava în aer, deoarece ei vedeau ceva pe verticala aerodromului.
Emil Strainu, azi general, care lucra atunci la comanda complexului de radiolocatie, a descris ulterior într-o carte, în calitate de martor ocular, istoria pe care o rezumam în continuare. S-a procedat la înca o verificare, confirmandu-se prezenta la sol a tuturor aparatelor. Cerul era senin, temperatura de 28 grade Celsius, asa ca obiectul necunoscut a fost reperat si vizual. Observat prin instrumente optice (lunete, teodolite) avea forma ovoidala, era lung de 2-3 metri si lat de 1,5, parand sa fie facut dintr-un material stralucitor, asemanator aluminiului.
Nu facea zgomot, nu avea lumini proprii si nici jeturi de propulsie. Nu parea incomodat de vantul de 7-8 m/sec. Pe timpul evolutiei sale au fost semnalate perturbatii puternice în comunicatiile UUS si US. Ofiterul de serviciu a pus în functiune si statia de radar de la Alexeni, fara a constata nimic deosebit în zona traficului aerian cunoscut. Din pacate, acest aparat nu avea cum sa vada intrusul, deoarece regiunea de deasupra capului se afla într-o „zona moarta”, în afara unghiului accesibil radarelor.
Asa cum relateaza Emil Strainu, de la Otopeni s-a transmis ca obiectul aparuse subit, fusese vazut de 4-5 radare diferite, din locatii diferite, lucrand cu frecvente diferite, si acum „pendula undeva la verticala aerodromului, spre vest, la o altitudine de 4000-4500 metri”. Semnalul radar receptionat era comparabil cu cel de la un avion mic sau de la un elicopter. Ulterior, obiectul a coborat la 2200 metri. Deplasandu-se spre vest, a intrat dupa un timp în unghiul radarului din Alexeni. La un moment dat a fost pierdut si regasit, dupa 5 secunde, la altitudinea de 22000 metri. Dupa aceasta, aflat de acum la vreo 20 de kilometri de Alexeni, a urcat si a coborat de vreo 7-8 ori între 2.000 si 55.000 metri, cu viteze de la zero la 12.000 km/h, efectuand miscari în zig-zag si întoarceri în unghi ascutit de care nicio aeronava terestra n-ar fi fost capabila, datorita suprasolicitarilor.
S-a luat legatura si cu avioane civile care survolau zona. Echipajele acestora au confirmat ca vad ceva ce seamana cu un balon cu aspect metalic dar au refuzat sa faca vreun raport oficial, motivand ca nu vor sa se compromita. Desi detaliile s-au raportat la Otopeni, de acolo a venit raspunsul ca e mai bine ca lucrurile sa fie uitate, întrucat, în ziua nationala, nimeni nu avea nevoie de „stiri bomba”.
Obiectul a fost urmarit timp de 40 de minute, fiind pierdut la înaltimea de 100 kilometri, cand a disparut în spatiu cu o viteza de 1000 km/h. Nu putea fi în nici un caz un balon, lucru confirmat si de operatorii radar, toti cu experienta de peste 10 ani în radiolocatie, alesi special pentru a asista fara probleme parada militara.
Benzile magnetice care au înregistrat evenimentul au fost analizate atent, dar dupa 24 de ore au fost sterse. Dat fiind momentul special, nimeni nu si-a asumat responsabilitatea trimiterii unui raport „mai sus”. Ulterior s-a cautat musamalizarea celor întamplate si ridiculizarea martorilor.
DAN D. FARCAS
Comentarii