La mijlocul lunii februarie 2010 a fost pusa la dispozitia marelui public, prin Arhivele Nationale ale Marii Britanii, cea de a cincea transa de documente formata din 24 de dosare ale Ministerului Apararii, continand peste 6000 de pagini privind fenomenul OZN (observatii si corespondenta) acoperind anii 1994-2000. Ufologul David Clarke, cel care a servit drept consultant pentru acest proiect, comenta cateva dintre cazuri. In 1996 a fost un varf de raportari, cu 609 incidente, acest numar descrescand in anii urmatori. Clarke este convins ca fenomenul s-a datorat si unor filme cu extraterestri difuzate in epoca.
Denumirea de „OZN” nu ar fi potrivita pentru toate aceste rapoarte. El citeaza un studiu efectuat in 1955 de Ministerul Aerului ce stabilise ca dintre toate incidentele raportate si examinate „la cald” circa 90% puteau fi explicate drept baloane, avioane, fulgere globulare, obiecte ceresti etc., abia cele carora nu li s-a gasit nicio explicatie putand fi catalogate drept OZN. Or, dintre incidentele raportate in documentele mentionate prea putine au fost examinate meticulos si profesional, din lipsa de timp si resurse. Ofiterii avand aceasta sarcina erau ocupati in buna masura sa raspunda unor civili care erau convinsi ca armata ascunde anumite dovezi privind relatiile cu extraterestri.
Desigur, in fisierele recente exista si cazuri cu adevarat interesante. De pilda, pe 26 ianuarie 1997 la ora 22.40, un barbat (cu identitatea confidentiala) isi conducea masina pe o sosea langa oraselul Ebbw Vale din sudul Tarii Galilor cand a vazut „o stea masiva” apropiindu-se de masina sa. Apoi un „tub de lumina” a coborat din cer sub un unghi de 45 de grade. „Lumina a invaluit masina, ramanand asa circa cinci minute. Martorul a oprit motorul, a stins farurile, a coborat si a facut cativa pasi in lumina stralucitoare. Nu se auzea niciun sunet, cum ar fi fost normal, de pilda daca ar fi fost proiectorul unui elicopter”; aparatul de radio si telefonul mobil nu mai functionau.
Cand omul nostru s-a intors in masina a constatat ca era plin de praf. Ajuns acasa s-a simtit din ce in ce mai rau. A raportat cazul a doua zi dimineata, cand inca se simtea rau. A avut apoi probleme dermatologice care au necesitat tratament medical. Nu exista nicio mentiune ca acest caz ar mai fi fost urmarit sau investigat ulterior la fata locului.
In documente apar cateva cazuri interesante observate pe radar. Pe 15 august 1997, in jurul pranzului, patru membri ai echipajului unui trauler care pescuia in Marea Nordului, la 19 mile nord-est de Fraserburgh, au zarit „un obiect rotund plat si stralucitor”, zburand la altitudine joasa, la o distanta de cel mult o mila. Obiectul a fost vizibil circa 30 de minute si a fost prins si pe ecranul radarului navei. La un moment dat OZN-ul s-a apropiat de martori, apoi s-a indepartat, „disparand aproape instantaneu”.
In dimineata de 15 februarie 1999, controlorii traficului aerian din Prestwick din Scotia au prins pe radar un OZN imens. Semnalul parea sa vina de la un obiect lung de zece mile, lat de doua, trecand cu o viteza de circa 1800 km/ora deasupra Marii Irlandei. Inregistrarea de pe banda a fost examinata si de expertii fortelor aeriene. Intrucat insa in acea zona radarele militare nu inregistrasera nimic, cazul a fost considerat inchis.
Un caz radar instructiv din aceste documente este cel petrecut pe 5 octombrie 1996. In mijlocul unui val de observatii OZN, politia a raportat aparitia unor lumini colorate intermitente deasupra golfului The Wash din estul Angliei, alertand paza de coasta, care la randul ei a contactat aviatia militara. Radaristii acestuia sesizasera deja un „blip” stand nemiscat deasupra oraselului Boston din zona. Dar cum semnalul nu si-a schimbat pozitia timp de 9 ore, s-a ajuns la concluzia ca a fost doar un ecou cauzat de turnul inalt de 83 metri al bisericii din localitate. Iar luminile vazute de politisti s-a spus ca fusesera probabil stele aflate aproape de orizont.
Un caz cu „dovada materiala” s-a petrecut la ora 4 in zori, intr-o zi de martie 1997 intr-o zona suburbana din Birmingham. Observatorul a fost trezit de latratul cainilor si a vazut prin geam, plutind deasupra gradinii sale, un obiect triunghiular albastrui, de mari dimensiuni, care s-a departat insa fulgerator cand martorul a iesit din casa. In urma sa a ramas pe sol o cantitate din asa-numitul „par de inger”, o substanta gelatinoasa, asemanatoare panzei de paianjen, semnalata adesea in conexiune cu observatiile OZN, dar si cu aparitiile Fecioarei Maria. La fel ca asa-numitul ectoplasm, ea se evapora foarte repede, fara a lasa urme. Investigarea acestui caz concret s-a incheiat prin cererea adresata de militari martorului de a trimite un esantion pentru a fi examinat, dupa care totul a fost dat uitarii.
DAN D. FARCAS
Comentarii