Debutul manifestarilor paranormale

           Multã lume se întreabã dacã nu cumva manifestãrile metapsihice intervin în urma unor experiente de viatã sau în urma unor disfunctii psihomotorii. Ideea a circulat în Occident în acest secol si iatã cã ea se cere reluatã din când în când, fãrã orgoliul de-a exprima un adevãr, ci din dorinta de a-l cãuta în continuare.

           Multã lume se întreabã dacã nu cumva manifestãrile metapsihice intervin în urma unor experiente de viatã sau în urma unor disfunctii psihomotorii. Ideea a circulat în Occident în acest secol si iatã cã ea se cere reluatã din când în când, fãrã orgoliul de-a exprima un adevãr, ci din dorinta de a-l cãuta în continuare. Mã aflu în posesia unui „caz” care ilustreazã aparitia manifestãrilor paranormale. În descrierea care urmeazã este vorba despre o fetitã de doar trei ani! Prenumele este Rodica, locul în care trãieste este orasul Satu Mare. Sã-i urmãrim doamnei Rodica de azi mãrturisirea despre aparitia primei întâlniri pe care a avut-o cu misterul:
           „Eram la cãmin. Educatoarea ne-a condus pe noi, copiii, la culcare. Mie nu-mi plãcea sã dorm ziua. Si am rãmas la marginea pãtutului, în picioare. Mã uitam la ceilalti copii cum dormeau. La un moment dat, a apãrut în fata mea, în aer, o formã luminoasã. Aceeasi s-a deplasat lin lângã mine. Forma si-a desenat o mascã, un chip, eu mã uitam amuzatã la ea. Îmi zâmbea. Nu am simtit fricã, dar mi-am dat seama, desi eram un copil, cã ce vedem era ceva deosebit. Fãrã sã-mi vorbeascã, mi-a transmis – auzeam în mintea mea – cã trebuie sã mã culc. Imediat m-am întins în pãtut si am adormit parcã hipnotizatã într-o secundã”.
           O relatare aparent comunã, o experientã la o vârstã atât de fragedã, care poate fi consideratã subiectivã, irelevantã. Interesant este sã stim cã aceeasi formã, acelasi chip, aceeasi mascã surâzãtoare nu au dispãrut din viata Rodicãi. Pe ea o frecventeazã aceeasi imagine care se materializeazã ectoplasmatic ori de câte ori trebuie sã primeascã un mesaj, o informatie, acestea putând fi de interes familial sau despre evenimente exterioare.
           Continuu relatarea: „Dupã amiaza am fost dusi în sala de mese. Toti copiii au rãmas uimiti când au zãrit pe o mãsutã douã jucãrii, un rãtoi mare si un câine alb. Dupã ce ne-a asezat la mese, educatoarea ne-a spus cã acele jucãrii sunt ale unuia dintre copii, dar încã nu se stie ale cui anume si vom afla numai dupã ce vom isprãvi de mâncat. Eu m-am uitat în jur. Fiecare copil îsi dorea sã intre în posesia acelor jucãrii. Mi-a apãrut însã imediat forma albã care a cãpãtat chipul deja cunoscut din experienta anterioarã. M-am uitat la chip fãrã s-i cer ceva, pur si simplu pentru cã îmi apãruse în fata ochilor si nu-l puteam evita. Si, am auzit chipul vorbind clar, privindu-mã: „Stai linistit, jucãriile sunt ale tale!” Copiii se grãbeau sã termine de mâncat, cu gândul, fiecare, cã obtine jucãriile. Eram convinsã cã numai eu auzisem vocea. La sfârsitul mesei, nu stiu de ce si cum, am vãzut-o pe educatoare îndreptându-se spre masa la care stãteam eu. M-a luat de mânã, m-a ridicat din scaun si, adresându-se tuturor copiilor, a spus: „Rodica primeste jucãriile!” Dar bucuria nu am simtit-o. Tot timpul mã gândeam cu mintea mea de copil la chipul si la vocea care îmi spusese cã eu voi fi stãpâna jucãriilor”. O altã întâmplare paranormalã si la aceeasi vârstã:
           „M-am dus cu mama la o vecinã si prietenã a ei. Când am ajuns la blocul unde locuia, am dat cu ochii de ascensor. Ne-am apropiat de usa metalicã si atunci am auzit vocea chipului de luminã: „Nu urcati pentru cã liftul se blocheazã”. I-am spus mamei cã eu nu vreau sã urc pentru cã rãmânem blocate în lift. Dar am urcat. Liftul s-a blocat la etajul trei. Cu greu am fost scoase de-acolo. Dar mama nu stia ce mi se întâmplã mie si mi-a atras atentia cã dacã vorbesc despre ce se va întâmpla, „o sã-mi dea o palmã peste gurã”!. Retin cã toate manifestãrile descrise mai sus s-au petrecut la doar trei ani ai Rodicãi. De atunci lucrurile s-au complicat, doamna Rodica este azi, o vizionarã, pe care se poate conta. Forma, chipul de luminã sunt permanent prezente în viata ei.