Mitnick a trecut de partea „celor buni”

           Kevin Mitnick, devenit cel mai celebru hacker din lume, desi începuse sa sparga sisteme de computere doar din distractie, a vorbit public pentru prima oara de la punerea sa din închisoare în luna ianuarie a acestui an. El a dat câteva sfaturi unor manageri ai unor firme importante din America, despre cum sa împiedice hackerii sa-si faca de cap pe banii altora.

           Kevin Mitnick, devenit cel mai celebru hacker din lume, desi începuse sa sparga sisteme de computere doar din distractie, a vorbit public pentru prima oara de la punerea sa din închisoare în luna ianuarie a acestui an. El a dat câteva sfaturi unor manageri ai unor firme importante din America, despre cum sa împiedice hackerii sa-si faca de cap pe banii altora. Mitnick a afirmat ca o mai buna organizare a echipei fiecarei companii duce la scaderea atacurilor hackerilor, nicidecum realizabila cu o investitie în echipamente sofisticate si costisitoare. Este suficient ca o persoana sa scape o parola unei persoane neavizate, dar interesate, iar barierele de securitate devin inutile. Hackerii cei mai buni sunt experti si dispun de sute de metode de a face rost de parole chiar de la sursa, fara ca aceasta sa se simta „trasa de limba”. Oamenii sunt cea mai vulnerabila veriga a sistemului de aparare. Cele mai bune ziduri de protectie informatica, sisteme de detectie a intrusilor cad, daca un angajat nesuspicios „ciripeste” cui nu trebuie. Iata sfaturile lui Mitnick asupra primilor pasi, cei mai importanti în realizarea unei securitati eficiente: verifica daca persoana care cere informatia este chiar cine pretinde ca este; nu alege parole usoare, formate din cuvinte simple, pentru ca sunt usor de ghicit de programele de descoperit parole; nu scrie parole pe biletele pe care le lasi lânga computer; schimba parolele des; fiecare sistem trebuie sa aiba parole diferite; foloseste aparate de taiat hârtia, pentru ca documentele sa nu poata fi reconstituite; informatiile sterse de pe dischete se pot recupera, asa ca suporturile trebuie distruse fizic pentru eliminarea completa a unei informatii.
          
          Simulari pe computer ale panicii de grup
          
           Miile de morti datorate strivirii din cauza panicii în aglomerarile de la stadioane, concerte sau manifestatii stradale înregistrate în ultimii ani au impus gasirea unei solutii sau macar a unei proceduri de urmat în cazul aparitiei unor asemenea situatii critice. O modelare cu ajutorul computerului, bazata pe distante, marimi si viteze în loc de stari emotionale, reflectând conditiile unei camere din care oamenii încearca sa iasa fara sa vada iesirile sau sa le poata folosi cum trebuie. Victimele virtuale apar ca niste particule, reflectând viteza medie, dimensiunea si distantele. În conditii normale, multimea iese ordonat dintr-o sala de cinema pentru ca fiecare se misca într-un ritm natural, pastrând o distanta adecvata fata de cei din jur. În momentul în care viteza fiecaruia creste, indivizii încep sa se loveasca între ei, creând frecare si violând spatiul personal de manevra. Rezultatul este ca toata lumea se misca mai încet, iar numarul celor care trece spre locurile sigure este din ce în ce mai mic, iar ritmul de evacuare mai rar. În momentul în care oamenii doresc sa iasa mai repede, iesirea se face de fapt mai încet, iar tragediile nu înceteaza sa apara. Ce se poate face? Computerul a simulat si a aratat ca o bariera în fata fiecarei iesiri, pentru a absorbi presiunea multimii care împinge, este suficienta pentru ca cei aflati la extremitati sa nu fie striviti. Cum lumea devine din ce în ce mai aglomerata, aceste simulari vor deveni indispensabile pentru arhitecti.