Dominarea viitorului

          Betisoare „vorbitoare”
          
          Ideea conform careia betisoarele obtinute din crengi de alun pot indica evenimente care urmeaza sa se petreaca sau locul unde se afla comori a aparut in antichitate. Metoda se numeste si astazi rabdomancie (rabdos=betisor in greceste).

          Betisoare „vorbitoare”
          
          Ideea conform careia betisoarele obtinute din crengi de alun pot indica evenimente care urmeaza sa se petreaca sau locul unde se afla comori a aparut in antichitate. Metoda se numeste si astazi rabdomancie (rabdos=betisor in greceste). Ulterior, „bagheta magica” s-a impus pentru cautarea zacamintelor de tot felul, pentru a descoperi pânze de apa freatica si chiar trupuri umane disparute. Noua denumire este radiestezie (sensibilitate la radiatii), iar aceasta metoda nu are nici o legatura cu rabdomancia, cu care este uneori confundata.
          
          Rabdomancia se baza exclusiv pe imaginatia vrajitorilor antici, pentru ca scenariul pare o joaca de copil pus pe sotii: betisoarele rupte din „alunul fermecat” erau impanate cu tot felul de semne „divine”, in conformitate cu zeitatea careia doreau sa i se adreseze. Apoi, bucatile respective erau aruncate la intâmplare pe un covor (si el magic, evident). Formatiile aleatorii alcatuite astfel reprezentau pur si simplu mesajul zeului ploii, al razboiului, al dragostei etc. Si numai daca erau „citite” de preotii-vraci puteau fi interpretate corect. O varianta mai „elevata” o constituia implicarea insectelor si pasarilor in rabdomancie; aceleasi betisoare buclucase erau pândite pentru a se observa pe care din ele se asaza furnicile (semn de bogatie), vrabiile (saracie), porumbeii (casatorie fericita). In functie de tenacitatea oficiantului, se putea astepta si formarea unei pânze de paianjen (iarna foarte grea)pe bucatile de ramuri atât de tacute pentru „neinitiati”.
           Si totusi, si vechii greci, si romanii practicau un fel de radiestezie total umanizata pentru a anunta ploile sau a descoperi apa in subteran. Dupa un ritual in care incantatiile jucau un rol esential, ghicitorii isi lipeau barbiile de pamânt si asteptau mesajul venit din adâncuri. Ei sustineau ca simt ca se racesc (este apa) sau se incalzesc (absenta apei); daca era cazul, sapau in locul cu pricina si puneau acolo un vas cu gura-n jos. Apa se acumula in interior; daca nu se intâmpla asa, atunci insemna ca spiritele rele mutasera apa pentru a se razbuna pe „necredinciosi”.