OZN-urile nu sunt semnalate doar în atmosfera. În nenumarate marturii ele au fost vazute, de pilda, sub apa. Punctam aici doar doua cazuri din multele existente. În februarie 1963, pe tarmul nordic al Norvegiei, nu departe de granita sovietica, se desfasura un exercitiu al trupelor NATO, cu participarea marinei engleze.
La un moment dat, la altitudinea de 10 kilometri a fost zarit, prin radar si prin binocluri, un obiect de forma sferica si cu un diametru de circa 30-35 metri. Dupa ce, somat, a refuzat sa se identifice, doua avioane de vanatoare au pornit sa-l intercepteze. Atunci, obiectul misterios a început sa coboare rapid. Radarele l-au pierdut cand a coborat sub 300 de metri. Imediat, sonarele au semnalat, în acelasi loc, un obiect care se scufunda, în zig-zag, în apa cu aceeasi usurinta cu care zburase prin aer…
În noaptea de 4 octombrie 1967, la ora 23.00, langa Shag Harbour, în sudul peninsulei Noua Scotie, de pe coasta atlantica a Canadei, mai multi martori, inclusiv dintr-un avion, au vazut un OZN, care apoi a cazut în mare, nu departe de tarm. Paza de coasta, crezand ca a asistat la un naufragiu aviatic, a mers cu barcile la fata locului, dar nu a gasit decat o spuma galbuie la suprafata apei. Cautarea s-a reluat cu scafandri, care nu au gasit nimic pe fundul apei. Martori militari au declarat ulterior ca obiectul si-a continuat calatoria, pe fundul marii, circa 40 de kilometri, pana langa un centru de detectare al submarinelor. Aici a fost descoperit de sonare, a stat nemiscat cateva zile, pana ce vasele militare aflate deasupra au plecat într-o misiune. Atunci a venit si un al doilea OZN similar, iar dupa putin timp, ambele au iesit din mare si au disparut în cer. Au existat martori si ai acestui moment.
OZN-uri vazute de astronomi
Numerosi astronomi au semnalat, în timp, observarea unor obiecte neidentificate. Charles Messier, a vazut zburand pe cer, în 17 iunie 1777, mai multe discuri negre si a facut o comunicare stiintifica. În Annales de chimie et de physique, septembrie 1820, un alt astronom scria despre „siruri de discuri întunecate”. Astfel de observatii s-au facut în 1820, în Franta, în 1831 la Geneva, în 1845 la Neapole, în 1855 în Germania, în 1859 la observatorul din Redhill, în 1868 la cel din Oxford s.a.m.d., din ce în ce mai des. Dupa 1947 cand s-a acreditat ideea ca OZN-urile ar fi „nave extraterestre”, imposibile din punctul de vedere al stiintei, comunicarea unor astfel de observatii a devenit un subiect „rusinos” daca nu chiar „tabu” printre astronomii seriosi, motiv pentru care rapoartele acestora s-a rarit. Totusi, în 20 august 1949, astronomul Clyde W. Tombaugh (cel care în 1930 a descoperit planeta Pluton) a relatat ca a vazut, din gradina casei sale din Las Cruces (New Mexico), împreuna cu alte persoane, un obiect imens, nepamantean, care a trecut lent pe deasupra sa. În 1953 Dr. Lincoln La Paz, directorul institutului pentru meteoriti de la Universitatea de stat din New Mexico a declarat ca s-au descoperit doi sateliti, care se învarteau deasupra Pamantului la 650, respectiv la 950 km, dar care s-au dovedit de fapt OZN-uri. Pot fi mentionate si alte astfel de întamplari.
OZN-uri vazute de astronauti
Obiecte neidentificate au fost vazute si de pe primele nave cosmice sovietice: Vostok, (începand din 1961, dar unele zvonuri spun ca si înainte…) si Voshod (1963-64). Primul cosmonaut – Iurii Gagarin – declara pe 21.04.1967, în cadrul unei vizite în Anglia: „În timpul zborului meu, în afara celor deja stiute, am mai vazut ceva. Depaseste orice închipuire – daca voi primi permisiunea sa relatez, toata lumea va ramane uluita…”. El nu a mai avut însa aceasta ocazie, murind în 1968 într-un accident aviatic.
Misiunile spatiale americane Mercury (1962-63), Gemini (1965-66), Skylab etc. au observat de pe orbita numeroase obiecte, unele mult mai mari decat tot ce se putea lansa de pe Pamant. Fotografii de OZN-uri, facute din navele Gemini 4, 7, 11 si 12, au aparut pe copertele unor publicatii stiintifice si de popularizare. În iunie 1965, James McDivitt, de pe Gemini 4, a filmat un obiect metalic cu numeroase brate, dar filmul a ramas secret.
Observatii interesante s-au facut si de pe navetele spatiale. Unele, retransmise în direct pe Pamant, sunt binecunoscute. Astronautii Gordon Cooper si Edgar Mitchell au facut ulterior dese aluzii la observatii OZN ale colegilor lor, criticand deschis secretomania care interzicea ca astfel de observatii sa fie facute publice. (Va urma)
Dan D. FarcaS
Comentarii