Saptamana trecuta am prezentat pe aceasta pagina cateva detalii ale unui straniu caz, petrecut pe 5 octombrie 1982, cand la o baza militara sovietica din Ucraina s-a declansat spontan comanda de lansare a unor rachetele nucleare intercontinentale, in timp ce deasupra silozurilor de rachete a fost vazut un OZN imens.
Iurii Andropov, mult timp sef al KGB si apoi al Uniunii Sovietice, ordonase in 1978 demararea unui program de „Investigare a fenomenelor aeriene si spatiale neidentificate", impartit in doua parti: „Setka MO" al Ministerului Apararii, condusa de colonelul Boris Sokolov, si „Setka AN", al Academiei de stiinte, condusa de Dr. Iulii Platov (foto), un om de stiinta complet sceptic in privinta fenomenului OZN.
Colonelul Sokolov a fost si seful comisiei care a examinat, ziua urmatoare, cazul din 1982 din Ucraina. Asa cum rezulta din investigatiile Inessei Kornienko pentru un articol al publicatiei ruse „Life", fostul rachetist Vladimir Matveiev spunea: „Comisia a ajuns la baza si a intervievat martorii. Baietii le-au dat desenele lor infatisand OZN-ul. Unul dintre ofiteri s-a jurat pe calitatea sa de membru al partidului comunist ca in momentul observatiei nu fusese beat. Cateva zile mai tarziu am fost aliniati si ni s-a citit un ordin al comandantului-sef (…) in care se spunea: «Daca vedeti un OZN, nu intrati in panica si nu trageti». Atunci mi-am dat seama de ce ofiterii care au degetul «pe buton» par atat de batrani si sunt incaruntiti prematur".
Intre 1978 si 1991, programul sovietic a adunat circa 3000 de rapoarte, asupra a circa 400 de evenimente individuale. 90% din acestea puteau fi explicate prin cauze conventionale, precum: lansari de rachete, baloane de mare altitudine etc. Dar celelalte au ramas inexplicabile, chiar si dupa cea mai scrupuloasa examinare.
In 1990, generalul de aviatie Igor Maltev, seful Statului Major General al Fortelor Armate, a pus la dispozitia publicului numeroase documente si fotografii de OZN-uri. In 1991, si generalul Nikolai Alexeevici Sciam, vicepresedintele Comitetului de Presedintie al KGB, a pus, oficial, la dispozitia Asociatiei Ufologice Unionale din URSS (presedinte cosmonautul Pavel Popovici), documente, insumand 124 de pagini, avand titlul „Cazuri de observare a unor fenomene insolite pe teritoriul URSS, 1982-1990".
Caderea comunismului si disparitia URSS a avut insa ca efect si „vanzarea" de documente guvernamentale de toate tipurile: de la dezastre nucleare si submarine scufundate, la rapoarte OZN si cercetari psihotronice. Potrivit declaratiilor colonelului in retragere Gherman Kolchin, investigator OZN, colonelul Boris Sokolov ar fi ars 400 de dosare, cu cazurile cele mai socante, celelalte dosare fiind vandute.
Urmariri fara urmari
Cert este ca George Knapp, un binecunoscut reporter de la KLAS-TV din Las Vegas, a vizitat Moscova in 1993 si a luat un interviu, pentru postul de televiziune ABC News, lui Boris Sokolov, deja ofiter in retragere. Acesta pastra cópii ale 386 observatii OZN si, dupa unele negocieri delicate, tot dosarul a fost vandut lui George Knapp.
Colonelul Sokolov insusi a recunoscut, in interviul sau pentru ABC, ca „daca am obtine cunoasterea tehnologiilor implicate, am dobandi un avantaj in competitia in care eram, din pacate, angajati la momentul respectiv". In acelasi interviu, Sokolov a mai declarat ca in spatiul ex-sovietic „au existat 40 de cazuri in care pilotii au intalnit OZN-uri. La inceput li s-a ordonat sa le intercepteze si sa le doboare. Cand pilotii s-au angajat in urmarire, OZN-urile au accelerat, pilotii au pierdut controlul si avioanele s-au prabusit. S-a intamplat in trei cazuri, iar in doua dintre ele pilotul si-a pierdut viata. Dupa aceasta pilotii au primit ordin sa observe obiectul, dar sa schimbe directia si sa se indeparteze. (…) In mod hotarat, pilotii au perceput OZN-urile ca un pericol".
Documentele OZN obtinute de Knapp pot fi impartite in trei mari categorii. In prima este un scurt rezumat a 357 de cazuri autentificate intre 1978 si 1991. Ele dau data, ora si locul pentru fiecare incident, un scurt rezumat al raportului si daca au avut loc, acolo si atunci, lansari in spatiu sau orice alte experimente tehnice. Anchetatorii mai adaugau si ceea ce ei numeau „influente", cum ar fi detectarea radar, efecte electromagnetice asupra echipamentelor, sau efecte fiziologice asupra martorilor. Desi aceste rezumate sunt date brute sau neevaluate, unele dintre ele furnizeaza o lectura interesanta si provocatoare.
A doua parte a dosarului colonelului Sokolov contine prezentarea mai detaliata a cazurilor individuale. Acestea constau din depozitiile complete, scrise, ale martorilor militari, inclusiv un chestionar completat. Chestionarul contine nu doar intrebarile evidente despre timp, forma, directia urmata de obiect, conditii meteorologice si asa mai departe, dar si „influenta asupra mijloacelor tehnice" (echipamente electrice, radar, etc), precum si „influenta asupra altor persoane". Sunt incluse in chestionar si „desene si schite" ale „observarii de fiinte si a mediului lor de viata".
Ultima categorie de documente obtinute de Knapp nu mai provenea din vechile arhive ale Ministerului sovietic, pastrate de catre colonelul Sokolov, ci dintr-un proiect mai nou, intreprins incepand cu anul 1991 de Ministerul rus al Apararii. Aceste documente au fost scoase de fapt pe furis din Rusia de Knapp, iar stilul si continutul lor sunt destul de diferite de cele ale proiectului anterior. Ele constau dintr-un numar de rapoarte cuprinzand nu atat cazuri individuale OZN, cat o varietate de subiecte cum ar fi: Istoria cercetarii OZN in URSS si Rusia, propulsia si „motoarele non-traditionale", ca si „Posibila aplicare pentru crearea de dispozitive tehnice militare si industriale". Exista si o scurta trecere in revista a unor documente americane OZN si a cercetarii ufologice populare din Vest, analiza mesajelor si a conceptiei filosofice ale unor contactati OZN rusi, rapoarte si zvonuri privind OZN-uri observate de cosmonauti rusi si asa mai departe.
Seful acestui proiect a convenit sa se intalneasca cu Knapp, dar fara a i se dezvalui identitatea. Nu exista date cu numele lui si fata lui era ascunsa de camera TV. Dar, in 1992, un om descris ca „Locotenent-colonelul Alexandru Platskin, consultant pe probleme de fenomene anormale al Fortelor Armate Unite ale CSI", a fost intervievat si inregistrat pe camera pentru filmul documentar rus, „OZN: Strict Secret", produs si regizat de catre ufologul din Samara Dr. Vladimir Avinsky. Platskin a declarat candid: „Au existat cazuri in care s-a deschis, neautorizat, foc de arme automate asupra unor OZN-uri. De exemplu, in raionul Dzerjinski din regiunea Gorki, au fost ridicate avioane de lupta pentru a intercepta OZN-uri, au apucat sa le vada de cateva ori, dar totul a fost in zadar. Neobisnuitul fenomen a speriat si ingrozit santinele care au deschis focul asupra ciudatelor obiecte. Pilotii le-au vazut de multe ori pe ecranele radar".
Colonelul Sokolov, in interviul dat lui George Knapp, pare sa confirme declaratia lui Platskin. „S-a dat un ordin pilotilor sa vaneze OZN-urile si traga in ele; cand pilotii au incercat, OZN-urile au accelerat disparand… In trei cazuri, pilotii au pierdut controlul si avionul s-a prabusit. Doi dintre pilotii au murit. Dupa aceasta, pilotii au primit un nou ordin. Cand vor vedea un OZN, sa schimbe cursul si sa se departeze".
Iata insa ca acelasi Boris Sokolov, impreuna cu Yuli Platov, sefii celor doua proiecte sovietice OZN, au publicat in anul 2000 un amplu articol in Vestnik Rossiiskoi Akademii Nauk, revista oficiala de lucrari a Academiei Ruse, articol intitulat „Istoria cercetarii de stat, din URSS, a OZN-urilor”.
Studii militare controversate
Este inclusa si istoria studiilor militare secrete asupra OZN-urilor intre 1977 si 1990, dar numai pentru a demonta cea mai mare parte a lor. Articolul afirma ca „Practic toate observatiile de noapte cu multi martori a unor «OZN-uri» au fost identificate in mod clar ca efecte care insoteau lansarile de rachete sau testele de echipament aerospatial". Dupa discutarea si demitizarea catorva cazuri, Platov si Sokolov trag concluzia ca in URSS, in anii in cauza, nu au existat aterizari, rapiri sau cazuri de contact OZN autentice. Intre altele, cazul din Ucraina, din 1982 este explicat printr-un exercitiu militar de bombardament pe un poligon situat in Belarus, la aproape 400 de km de la locul de observatie. Iar cicalitoarea problema a functionarii defectuoase a panoului de control a rachetelor nucleare, ca si investigarea urgenta facuta de comisia OZN sunt considerate „doar o coincidenta complet accidentala in timp a celor doua evenimente".
Ufologii occidentali se intreaba acum ce s-a intamplat intre timp cu colonelul Boris Sokolov. Articolul lui cu Yuli Platov in 2000 suna total diferit de interviul dat lui George Knapp. Ce a determinat schimbarea din 1800? Sa fie cumva urmarile unor mustrari pentru dosarul militar sovietic oferit ilegal lui Knapp?
O alta problema demna de atentie este ca si in SUA au existat cel putin doua cazuri de manipulare a codului de lansare a rachetelor balistice intercontinentale, similare cu cele din Ucraina, anume la bazele Malmstrom si Minot, unde panourile de comanda s-au comutat pe „no go", din nou in prezenta unui OZN…
In sfarsit, e bine sa reamintim ca pe 30 septembrie 1971, secretarul de stat William Rogers si ministrul de externe Andrei Gromiko au semnat un acord pentru reducerea riscului de razboi nuclear intre SUA si URSS. Articolul 3 prevede: „Partile se angajeaza sa notifice reciproc imediat, in caz de detectare de catre sistemele de avertizare anti-racheta a unor obiecte neidentificate, (sublinierea noastra) (…) daca aceste evenimente ar putea crea un risc de izbucnire a razboiului nuclear intre cele doua tari". Stiau ei ce stiau.
DAN D. FARCAS
Comentarii