Mihaela „vede” viitorul pe chipul uman

          Din când în când presa ne aduce în fatã persoane ale cãror capacitãti paranormale nu se regãsesc în starea noastrã de normalitate. Dupã experienta televizatã cu un copil de 14 ani, Laurentiu, care vedea si citea cu ochii perfect acoperiti, dupã multe alte cazuri socante, de clarviziune si „vedere cu al treilea ochi”, iatã cã apare o superdotatã care se uitã cu ochii deschisi în destinul oamenilor!
          
          
          Mihaela este fiicã de vrãjitoare si vrãjitoare ea însesi.

          Din când în când presa ne aduce în fatã persoane ale cãror capacitãti paranormale nu se regãsesc în starea noastrã de normalitate. Dupã experienta televizatã cu un copil de 14 ani, Laurentiu, care vedea si citea cu ochii perfect acoperiti, dupã multe alte cazuri socante, de clarviziune si „vedere cu al treilea ochi”, iatã cã apare o superdotatã care se uitã cu ochii deschisi în destinul oamenilor!
          
          
          Mihaela este fiicã de vrãjitoare si vrãjitoare ea însesi. Dar înainte de a se familiariza cu ritualurile magice, ea s-a pomenit citind în aura persoanelor pe care le întâlnea din întâmplare sau în vizitã la mama ei. Pânã unde poate merge o „lecturã” a Mihaelei în aurã, este greu de spus deocamdatã. Se poate înfãtisa un lung sir de cazuri, unele mai complicate, altele asa numite „zilnice” si simple.
          Un caz simplu. O patroanã din Bucuresti (de la care detin informatia) i s-a adresat Mihaelei într-o problemã personalã. Tânãra a ascultat-o cu superficialitate, spunându-i de mai multe ori: „Dupã ce scãpati de necazul care o sã vã pândeascã peste trei zile, mai vorbim”. Solicitanta a surâs si a abandonat-o pe „mica vrãjitoare”. Peste exact trei zile patroana se afla la volan; a încercat sã evite un accident si a intrat cu masina într-un copac de pe marginea drumului. Întrebând-o pe Mihaela cum a reusit sã „ghiceascã” un eveniment de aceastã naturã, ea mi-a spus fãrã a acorda importantã capacitãtilor ei: „Eu am vãzut «pe» doamna respectivã ce o sã pãteascã”!
          A vedea „pe” cineva ceva care urmeazã sã aibã loc în curând, este un fenomen cu care parapsihologia s-a obisnuit de mult. Dar nu putem spune cã astfel de „vederi” ar fi abateri de la structurile genetice naturale. Îmi amintesc de uimirea regretatului Doru Davidovici, care vorbea în „Lumi galactice” despre o statuetã dezgropatã din pãmânt, la care a descoperit chipul unui om cu 6 degete la mâini si la picioare… Or, se stie, întreaga evolutie terestrã la om este bazatã pe modelul membrelor pentadactile. Interesant este sã amintim cã polidactilia nu este semnalatã spre exemplu la animale. Revenind la capacitãtile de vizualizare, ne întrebãm de ce anumite persoane vãd în viitor când privesc pur si simplu chipul unui om? Este aceastã capacitate o „licentã geneticã”, o abatere de la legile evolutiei, o anomalie sau o virtute? Cum afirma un specialist, genetica nu poate fi conceputã în afara evolutiei. Fiind un fenomen informational, genetica nu are mecanismul pompei de bicicletã care umflã camera! Convenim deci cã fenomenul se adreseazã altor cauze decât cele preconizate de cãtre un chirurg genetician. S-a emis de curând ideea unei manevre genetice neidentificate, în lumea terestrã. Dacã introducem cazuistica paranormalã în structurile nevãzute ale unor cauze nedeslusite încã, vom conveni cã anumite persoane primesc capacitãti ce se abat de la normalitate într-un mod ce nu poate fi analizat cu mijloace normale.
          În fine, s-a mai spus cã noi însine putem fi dirijati prin experientele atipice de tip paranormal. Cazul Mihaelei este unul din multe altele. Întrebarea de ce ea este foarte activã si surprinzãtoare în precautii si viziuni mai ales în noptile cu Lunã plinã? Fenomenul detreminat de aceastã realitate cosmicã este cert, de aceea se considerã cã determinarea unor evenimente paranormale cu substrat lunar pare cel putin suspectã – fãrã a cita în acest sens somnambulismul si alte fenomene cunoscute. Se reactualizeazã, iarãsi, ipoteza deja vehiculatã, cã luna ar fi o structurã cosmicã artificialã, ceea ce face trimitere la alte ipoteze, inclusiv extraterestre. A vedea pe chipul unui om viitorul pare absurd. Si totusi acest absurd este vestejit de cãtre o seamã de superdotati. Încotro ne îndreptãm cu speculatiile si cu cunoasterea actualã? Spre superstitii si obscurantism? În nici un caz nu poate fi aceasta o cale serioasã. Superdotatii ne oferã prin capacitãtile lor sanse de experimentare. Iar concluziile stiintifice sunt singurele care ne pot oferi o cale cãtre profunzimile fiintei umane si relatiile noastre cu universul atât de abundent în mistere…