Obsesiile sfârsitului

           Mai toate doctrinele spirituale, care au drept obiect de observatie si terapie fiinta umana, scot în evidenta igiena spiritului si a sufletului în rastimpul dat fiecarui om experientei pamântesti în materia biologica. Bunatatea, credinta, altruismul, cu precadere iubirea, morala, simtul caritatii neconditionate si alte atribute ne prezinta un profil crestin autentic, biruitor, cu acces garantat în lumea spiritelor de lumina.

           Mai toate doctrinele spirituale, care au drept obiect de observatie si terapie fiinta umana, scot în evidenta igiena spiritului si a sufletului în rastimpul dat fiecarui om experientei pamântesti în materia biologica. Bunatatea, credinta, altruismul, cu precadere iubirea, morala, simtul caritatii neconditionate si alte atribute ne prezinta un profil crestin autentic, biruitor, cu acces garantat în lumea spiritelor de lumina…
           Doctrinele spirituale conduc prin învatatura si initiere la o imagine a omului perfect. Dar acest om aproape ca nu exista, daca e sa-l cautam într-o lume care în curând va urca spre sapte miliarde de locuitori pe planeta oamenilor. Deducem ca „ratacirea” noastra generalizata genereaza efectul bine cunoscut – psihologia sfârsitului! Traim cel putin doua scenarii ale unui colaps terestru regenerator: unul este rezervat omenirii, al doilea este rezervat planetei si implicit oamenilor! Nu gresim afirmând ca niciodata în evolutia ei stiinta nu si-a asumat rolul de vizionar ca astazi. În cautarea adevarului, continuu mobilizata si antrenata pentru a atinge „ultimul adevar”, stiinta ramâne, totusi, cel mai important domeniu al cunoasterii, ale carui predictii trebuie acceptate, întelese si cunoscute. Un sfârsit „sigur” al planetei noastre si al Sistemului Solar este preconizat de stiinta pentru un timp care ne lasa vreo cinci miliarde de ani de siguranta. Pâna când Soarele îsi va epuiza rezervele de hidrogen, oamenii vor gasi probabil alta planeta în galaxie si îsi vor continua aventura vietii.
           Scenarii catastrofale mai apropiate de noi ne dau de înteles ca nu vom dainui pe Terra pâna la evenimentul cosmic legat de colapsul solar. În deceniile urmatoare ne poate lovi un asteroid gigant; scenariul acestui eveniment este pus la punct de catre oamenii de stiinta pâna în cele mai mici amanunte. Asteroidul are un nume, se stie anul si chiar ziua când ne va lovi; în prezent se cauta solutii militare pentru ca bolidul ceresc sa poata fi farâmitat departe de impactul lui cu atmosfera terestra… Si iata ca în seria obsesiilor sfârsitului a mai aparut una, se pare ca ultima, deocamdata (presupun ca vor aparea multe altele în viitorul apropiat!). Este vorba despre fenomenul numit de oamenii de stiinta înghetul spontan! Din cauza poluarii, din cauza unor disfunctii în structura magnetica a Pamântului, în fine din cauza unor „aberatii” ce se vor manifesta la polii magnetici si din multe alte cauze ipoteza înghetului spontan este luata în seama cu îngrijorare…
           Ne putem imagina ce poate sa însemne înghetul spontan. O planeta a carei viata vegetala si animala s-ar transforma într-o imagine de cosmar. O planeta care ar avea pentru cine stie cât timp aspectul unui congelator în care se vor vedea elementele unei civilizatii parca puse la conservat pentru sute sau mii de ani! O „criogenie” de proportii cosmice, cu sapte miliarde de oameni transformati în gheata!
           Bizuindu-ne pe principiile termodinamicii, ne imaginam apoi revenirea caldurii binefacatoare, dezghetul unei lumi moarte! Alt cosmar în care se va ivi probabil alta viata, cu alte fiinte si cu alta istorie…