Ethan Siegel este un doctorand in astrofizica, autor si comunicator stiintific, care preda fizica si astronomie la diferite colegii. In mai 2021 el a publicat in forbes.com un articol intitulat „De ce astronomii nu acorda mai multa atentie OZN-urilor?”.
Articolul merita sa fie citat atat pentru contraargumentele sale la ipoteza extraterestra cat si, mai ales, pentru ca ilustreaza excelent mentalitatea unui om de stiinta care cunoaste fe-nomenul OZN doar din cateva mate-riale de presa, dar se considera indreptatit, prin pregatirea sa, sa-si prezinte public opiniile in domeniu.
Autorul arata ca astronomia a avansat pana la punctul in care stim ca celelalte stele de pe cer sunt Sori, ca al nostru, ca cel putin 80% – si posibil chiar si 100% – au sisteme planetare care orbiteaza in jurul lor, ca planetele pietroase de dimensiunea Pamantului sunt comune, ca multe poseda orbite potrivite pentru a avea potential de apa lichida si poate chiar viata la suprafata lor, ca numai in galaxia noastra exista undeva la 400 de miliarde de stele in total, si ca, in Universul observabil, exista aproximativ 2 trilioane de galaxii.
Suntem singuri?
In ipoteza ca viata a supravietuit, a prosperat si a evoluat in ceva la fel de complex, diferentiat, inteligent si avansat din punct de vedere tehnologic ca fiintele umane de pe Pamant, e imposibil sa nu ne intrebam: suntem singuri? Iar, daca nu suntem singuri, au sosit deja niste extraterestri avansati din punct de vedere tehnologic aici pe Pamant? Desi nu au fost inca descoperite dovezi definitive ale extraterestrilor la noi, prezenta OZN-urilor – obiecte zburatoare neidentificate sau, asa cum au fost recent redenumite, FAN-uri, pentru fenomene aeriene inexplicabile – i-a facut pe unii sa creada ca ar putea fi deja aici. Cu toate acestea, oamenii de stiinta par a fi dezinteresati de aceasta linie de gandire. De ce oare? Autorul isi propune sa dea un raspuns, din perspectiva astronomului.
In stiinta – scrie Siegel – exista lucruri care sunt cunoscute cu un grad mare de certitudine si care ne servesc drept punct de plecare. Putem incepe cu ideea ca cunoastem legile fizicii: relativitatea generala pentru gravitatie, teoria campului cuantic pentru celelalte forte si interactiuni. De asemenea, putem include toate observatiile pe care le-am adunat de-a lungul anilor si pe care le interpretam prin prisma teoriilor noastre cosmice. Combinate, ele ne-au invatat enorm de multe despre Univers.
Aceste cunostinte ne-au condus la o imagine in care avem trei linii solide de abordare pentru cautarea vietii dincolo de Pamant. (1) Cautarea vietii microbiene, disparute sau inca existente, pe alte lumi din sistemul nostru solar. Este o abordare directa, in care putem trimite sonde spatiale catre aceste planete si sateliti, cautand organisme si o varietate de cai biochimice. (2) Cautarea biosemnaturilor pe lumi din afara sistemului nostru solar, ceea ce implica examinarea compozitiilor chimice si a proprietatilor fizice ale atmosferelor si suprafetelor planetare, incercand sa deducem care dintre lumi ar putea avea indicii de locuire. (3) Cautarea de tehnosemnaturi din alte parti ale galaxiei si Universului.
Dar numai rareori, intr-un mod similar, oamenii de stiinta mentioneaza OZN/FAN-urile ca o posibilitate de viata extraterestra. De ce? Multi din afara comunitatii stiintifice isi pun aceasta intrebare. La urma urmei, nu este la fel de posibil ca extraterestrii sa nu astepte doar sa fie descoperiti? Daca sunt doar cu cateva milenii inaintea noastra, din punct de vedere tehnologic, ei se puteau raspandi in intreaga galaxie, ascunzandu-si prezenta daca doreau, cu capacitati care o depasesc cu mult pe a noastra. Aceasta este o explicatie posibila pentru aceste fenomene aeriene, desigur, dar trebuie sa le luam in considerare si pe celelalte, mai banale.
Autorul trece apoi in revista cele trei videoclipuri OZN ale US Navy, din 2004 si 2015. Indiferent de ceea ce este, aceste trei videoclipuri, au stimulat urmatoarea declaratie a Departamentului Apararii: „Dupa o analiza amanuntita, departamentul a stabilit ca lansarea autorizata a acestor videoclipuri neclasificate nu dezvaluie capabilitati sau sisteme sensibile si nu afecteaza investigatiile ulterioare ale incursiunilor spatiului aerian militar cauzate de fenomene aeriene neidentificate. DOD lanseaza videoclipurile pentru a clarifica orice conceptii gresite din partea publicului cu privire la faptul daca filmarile care circula au fost reale sau nu, sau daca exista sau nu mai multe videoclipuri. Fenomenele aeriene observate in videoclipuri raman caracterizate ca «neidentificate».”
Cand abordeaza lumea, primul gand al unui om de stiinta ar trebui sa fie sa ia in considerare ceea ce numim „ipoteza nula”. In stiinta, ipoteza nula pune in principiu intrebarea: „pe baza a ceea ce stim ca exista astazi si a modului in care concepem functionarea lumii si a Universului, exista cumva o explicatie complet suficienta pentru ceea ce am vazut si care nu invoca nimic extraordinar?”
Ceva extraordinar ar include noi legi ale naturii, tehnologii care nu au mai fost vazute pana acum, extraterestri sau un fel de interventie divina. Aceste linii de gandire, oricat am dori sa le urmarim, ar trebui luate in considerare numai daca ipoteza nula poate fi exclusa.
Deci, care ar fi explicatiile, care nu invoca ceva extraordinar, pentru aceste videoclipuri? Poate parea surprinzator, dar exista multe. Nimeni nu contesta faptul ca acestea sunt obiecte neidentificate, zboara prin aer, au o forma ciudata si par sa respecte legile fizicii. Cu toate acestea, asta nu inseamna ca este atat de usor sa identificam ceea ce sunt. Posibilitatile includ: fenomene naturale cum ar fi pasarile sau materialele reflectorizante prinse intr-un curent ascendent, un tip de drona sau vehicul fara echipaj, o alta aeronava care face parte dintr-un program guvernamental sau industrial care nu este cunoscut pe scara larga, un obiect de la un guvern strain sau o entitate civila, cum ar fi o drona, un fel de insecta pe instrumente (poate doar pentru unul dintre videoclipuri), cineva din cadrul Marinei SUA care glumeste cu pilotii si / sau inginerii de zbor, punand un „bogey” simulat in instrumentele lor, sau ca acesta este un tip de fenomen atmosferic si / sau optic bizar, care apare ca o aeronava, dar care de fapt nu este.
Analiza datelor
Unele dintre aceste variante sunt mai probabile decat altele, desigur, dar acest lucru nu este menit sa fie o lista exhaustiva de posibilitati si nici nu trebuie sa fie o lista de rezultate probabile. Este menit sa ilustreze tipurile de explicatii care trebuie sa fie luate in considerare si excluse daca se doreste abandonarea ipotezei nule. Unghiurile si marimile acceleratiilor pot fi neobisnuite, dar sunt in concordanta cu cele realizate de tehnologiile militare moderne, cum ar fi rachetele; ipoteza nula nu este atat de usor de exclus.
Pentru a face asta am avea nevoie de observatii si date mai bune, pe perioade lungi de timp, care sa confirme ceea ce am vazut si masurat. Ar trebui sa efectuam teste si sa examinam temeinic obiectele, fara secret, si sa ne desfasuram investigatiile in mod deschis si reproductibil. Si ar trebui sa adunam date care ar putea discerne originea si natura unui astfel de fenomen. Din pacate, pentru moment, avem doar datele si informatiile pe care le avem.
Motivul pentru care oamenii de stiinta nu vorbesc prea mult despre OZN-uri sau FAN-uri este simplu: fara date suficiente, nu putem trage concluzii semnifi-cative. Este foarte usor sa arunci o idee (sau o presupunere) cu privire la ceea ce s-ar putea sa arate fiecare dintre aceste videoclipuri, iar multi au facut cu nerabdare exact asta. Totusi, ceea ce am dori sa facem, ca oameni de stiinta, este sa adunam suficiente date pentru a determina ce sunt aceste obiecte. In prezent, ar fi culmea iresponsabilitatii sa pretindem ca avem aceste informatii.
Pur si simplu nu stim ce sunt. Sunt neidentificate? Absolut. Inexplicabil? Cel putin pana acum. Sunt „zboruri” sau entitati aeriene? Aproape sigur; cu siguranta par a fi. Si sunt obiecte sau fenomene? Sigur; aceste cuvinte sunt suficient de nebuloase incat sa se aplice in egala masura avioanelor de pasageri la fel ca aurorelor. Totusi, ceea ce nu trebuie sa facem – spune Siegel – este sa tragem o concluzie fantastica – cum ar fi „aceste obiecte trebuie sa fie extraterestre” – fara suficiente dovezi pentru a face acest lucru. Avand in vedere ca OZN / FAN-urile sunt vazute cel mai frecvent in zone cu prezenta militara si nu au fost niciodata inregis-trate de telescoapele profesionale ale astronomilor (? n.n.), ipoteza nula a faptului ca acestea sunt fenomene terestre trebuie sa fie in continuare pozitia noastra implicita.
DAN D. FARCAS
Comentarii