Nick Pope, actualmente jurnalist independent, a fost, in perioada 1985-2006, angajat civil al Ministerului britanic al Apararii, fiind intre 1991-1994 sef al biroului in care erau investigate rapoartele OZN. Cartile si articolele sale l-au consacrat ca una dintre autoritatile ufologiei actuale. In 2011 el a fost invitat de guvernul Arabiei Saudite sa faca o expunere la Forumul Global al Competitivitatii, un eveniment similar Forumului Economic Mondial de la Davos. Tot acolo au mai fost invitati, ca vorbitori, fostul presedinte american Bill Clinton, fostul prim-ministru britanic, Tony Blair, sau fizicianul Michio Kaku. Publicul de baza provenea din comunitatea de afaceri, cum ar fi reprezentanti ai companiilor Google, IBM, Boeing, Rolls-Royce sau Reuters.
Expunerea lui Pope privea implicatiile economice si financiare ale descoperirii vietii si civilizatiilor extraterestre. Prezentarea a fost bine primita la Riad, in schimb unii ufologi, mai ales adeptii teoriei conspiratiei, s-au revoltat. Ei au intrebat cum de a adus in aceasta ecuatie problema sordida a banilor? Pope a incercat sa raspunda criticilor sai printr-un articol, din care spicuim mai jos cateva argumente.
Exista nenumarate discutii privind consecintele sociale ale intalnirii cu o viata sau civilizatie extraterestra: Ar exista panica pe strazi? Care ar fi efectul asupra credintelor religioase, a ordinii politice, sau a viziunilor personale asupra lumii? Dar aproape niciodata nu s-a vorbit despre implicatiile financiare. Pope propune mai multe scenarii.
Daca s-ar descoperi viata microbiana (sau echivalenta) in Sistemul Solar, ar exista beneficii potentiale imense in biotehnologie, inclusiv in domeniul armelor biologice. Misiunile spatiale vor apartine treptat sectorului privat, iar miliardarii vor fi dornici sa se implice.
Cine e proprietarul omuletilor verzi?
Un alt scenariu ar fi descoperirea unei exoplanete pe care sa fie detectata viata prin analiza spectrala. In timp ce Uniunea Astronomica Internationala (IAU) are reguli privind numirea de obiecte ceresti, ei recunosc deschis ca nu detin un monopol in acest domeniu si ca oricine poate adopta orice nume ii place. Daca descoperirea s-ar face de catre un individ sau o companie, descoperitorii ar putea, teoretic, sa opteze pentru un nume gen „Planeta Pepsi”. Ar merita oare, sa zicem, pentru publicitate?
Un alt tip de intalnire – drag ufologilor – este accidentul OZN. Ce se intampla daca entitatea care dobandeste o astfel de epava nu este un stat national, ci o corporatie? Achizitionarea de tehnologii nepamantene este un motiv destul de bun pentru a tainui lucrurile. In raportul desecretizat „Condign”, dedicat fenomenului OZN, elaborat de Ministerul britanic al Apararii, se face o trimitere explicita la „aplicatii militare noi”.
Un scenariu popular de contact cu o civilizatie extraterestra este ascultarea cosmosului prin proiectele de tip SETI. Urmatoarea generatie de radiotelescoape (cum ar fi Square Kilometre Array) va creste substantial sansele de detectare a unui semnal. Foarte probabil acest semnal va fi indescifrabil. Dar daca ar fi cumva o „Enciclopedie galactica”? Informatiile ne-ar putea ajuta, de pilda, sa producem energie nelimitata dar si sa construim „bomba finala”. Pamantenii s-au dovedit destul de buni la transformarea cuceririlor stiintei in armament. Din nou, si aici conteaza foarte mult daca „primul descoperitor” va fi un individ, o companie sau un stat.
Chiar daca – pentru firmele particulare – scenariul utilizarii tehnologiilor rezultate din studiul fenomenului OZN are o probabilitate extrem de mica, impactul potential ar putea fi deci foarte mare, iar recompensele pentru castigator ar putea fi fabuloase. Iar guvernele ar putea incuraja participarea sectorului privat, fie si pentru a tine domeniul in afara controlului parlamentar si al aplicarii legislatiei libertatii de informare…
* * *
Un alt articol – mai recent – al aceluiasi Nick Pope, abordeaza un subiect mult mai sensibil, anume dublul standard care se aplica ufologiei. „In cazul in care as anunta” – scrie Pope – „ca am de gand sa intru in contact telepatic cu extraterestrii, multi oameni m-ar eticheta drept nebun. Daca as cere si o donatie pentru eforturile mele, as fi, fara indoiala, condamnat ca sarlatan si infractor. Probabil ca mass-media m-ar ataca sau ridiculiza, iar guvernul, in cel mai bun caz, m-ar ignora”.
Dar el se intreaba ce ar fi daca ar schimba un pic termenii folositi. Daca, in loc de fiinte ale caror cunostinte merg mult dincolo de cele ale umanitatii, ar vorbi de o singura entitate, atotputernica, lucrurile ar deveni dintr-o data mult mai acceptabile. Ar trebui sa renunte desigur la sintagma „contact telepatic” folosind, in locul acesteia, cuvantul „rugaciune”. Si, mai ales, ar trebui sa evite termeni precum „extraterestru” sau „interdimensional”, inlocuindu-le cu „Dumnezeu”. Daca ar face acest lucru – spune Pope – o mare parte din lumea buna l-ar privi dintr-o data, nu ca pe un individ plecat cu pluta, ci ca pe un stalp vrednic al comunitatii. Si daca ar umbla in jur cu o tava, dupa un serviciu religios si ar cauta donatii, probabil ca i s-ar acorda, evitand si acuzatiile de frauda.
Pope comenteaza ca i se pare ca aici avem de-a face cu standarde duble. Afirmatia ca ar putea exista civilizatii extraterestre in alta parte in Univers este privita ca o credinta „de granita”, iar daca spui ca unele dintre acestea ar putea fi, chiar acum, aici, pe Pamant este mult mai rau. Dar a crede intr-o entitate atotputernica, nemuritoare, invizibila, care a creat Universul in sase zile, in conditiile in care toate dovezile stiintifice sugereaza altceva, este oarecum OK. Situatia este frustranta pentru comunitatea OZN. La urma urmei, acestea pot sa prezinte nu doar declaratii ale unor martori oculari, dar si dovezi fizice, cum ar fi fotografii, clipuri video, date radar si, ocazional, analiza urmelor de la un loc de aterizare. Niciuna dintre aceste dovezi nu este, desigur, decisiva; ca daca ar fi fost, nu am mai fi vorbit despre „misterul” OZN. Dar, desi cu aceste dovezi „nu poti merge la banca”, unele sunt destul de convingatoare. Prin comparatie, dovezile pe care le prezinta religia sunt mult mai saracacioase; in esenta, totul se rezuma la credinta.
Cele de mai sus reprezinta desigur – spune Pope – o supra-simplificare. E drept, la ora actuala o multime de oameni considera religia un nonsens si o pun in aceeasi categorie cu perceptia extrasenzoriala, cu fantomele si cu indoitul lingurilor prin forta gandului. Dar, in acelasi timp, religia beneficiaza de un tratament favorabil si de un grad de aprobare oficiala intr-un mod pe care alte tipuri de credinte, neacceptate de stiinta, nu o au. De exemplu, in America, „In God We Trust” (Ne punem nadejdea in Dumnezeu), este scris pe monede si pe bancnote, sau Biserica Anglicana este o institutie oficiala, ai carei episcopi stau in Camera Lorzilor – una dintre cele doua camere ale parlamentului britanic. Pope adauga ca este convins ca ufologii pot gasi, in multe state, exemple similare privind modurile in care domeniul lor de investigare este ridiculizat, in timp ce religia are o pozitie oficiala sau cvasi-oficiala.
Sa vorbim serios despre OZN-uri
Dar e chiar mai rau decat atat – continua autorul. De cate ori n-ati vazut, la stirile TV, o poveste despre o observatie OZN, prefatata de comentarii umoristice, de efecte amuzante de lumina si, poate, de muzica filmelor „Dosarele X”, „Intalnire de gradul trei”, sau „Zona crepusculara”? V-ati putea imagina asa ceva la o stire cu subiect religios? Imaginati-va daca la TV stirea privind conclavul care l-a ales pe Papa Francisc, in 2013, ar fi fost prefatat cu glume, si cu tema muzicala din filmul Life of Brian (o satira la adresa religiei crestine, cenzurata sau chiar interzisa in anumite tari). In primul rand – continua Pope – asa ceva nu se putea intampla, cel putin pe o retea de stiri de masa. Iar daca s-ar fi intamplat totusi, ar fi declansat, probabil, un val de proteste. Cu alte cuvinte, mass-media normala simte ca e OK sa-si bata joc de un anumit set de credinte, dar nu e deloc OK sa-si bata joc de un alt set de credinte, in ciuda faptului ca cel batjocorit are, fara indoiala, mai multe dovezi convingatoare in sprijinul sau decat celalalt.
Pope subliniaza ca el nu cere ca ufologia sa fie tratata precum o religie (desi, interesant, unii ufologi sceptici o clasifica drept o noua religie). El nici nu sugereaza ca ar trebui pus sloganul „Ne punem nadejdea in extraterestrii”, pe urmatoarea emisiune de bancnote americane. Dar poate ar trebui, cel putin, sa se recunoasca faptul ca in acest caz sunt utilizate standarde duble. Asa cum stau lucrurile la ora actuala, stacheta pentru dovezi nu este pozitionata in mod egal. La urma urmei, viata in Univers putea sa apara si sa se dezvolte pe baza acelorasi procese chimice si biologice care exista si aici pe Pamant. In mod similar, o vizita extraterestra ar putea avea loc in cadrul acelorasi legi ale fizicii.
O calatorie cu viteza sub-luminica (sa zicem la 0,7 sau 0,8 din viteza luminii) de la un sistem stelar din apropiere este realizabila, in cadrul legilor fizicii, asa cum sunt ele intelese in prezent. Cu alte cuvinte, nu este nevoie sa construim un set special de legi, pentru a accepta existenta vietii extraterestre, sau chiar vizitele extraterestre. In schimb existenta lui Dumnezeu are nevoie de un set de legi dincolo de ceea ce cunoastem. Asta deoarece concepte precum nemurirea sau omnipotenta sunt contrare la tot ceea ce stiinta ne spune despre natura Universului.
„Nimic din toate acestea n-ar trebui sa fie interpretat ca o incitare a ufologilor ca sa atace religia. Dar poate ca ar trebui sa fie privita ca o pledoarie pentru a aseza stacheta la acelasi nivel. Pare o cerere extrem de nedreapta, nu-i asa?” – incheie Pope articolul sau.
DAN D. FARCAS
Comentarii