Declaratia mileniului
Clarvazatorul olandez de origine franceza Gérard Croizet (1909-1980), un autentic detinator de capacitati PSI, colaborator de mare succes al Interpolului in mai multe afaceri criminale, spunea: „ Ma retrag scârbit din aceasta meserie; am studiat mii de dosare si am ajuns la concluzia ca singurii «paranormali» in care poti avea deplina incredere sunt cei ce-au suferit fenomenul de combustie spontana, adica ei insisi au ars de vii in timpul unor demonstratii, fara sa-i stropeasca nimeni cu benzina..
Declaratia mileniului
Clarvazatorul olandez de origine franceza Gérard Croizet (1909-1980), un autentic detinator de capacitati PSI, colaborator de mare succes al Interpolului in mai multe afaceri criminale, spunea: „ Ma retrag scârbit din aceasta meserie; am studiat mii de dosare si am ajuns la concluzia ca singurii «paranormali» in care poti avea deplina incredere sunt cei ce-au suferit fenomenul de combustie spontana, adica ei insisi au ars de vii in timpul unor demonstratii, fara sa-i stropeasca nimeni cu benzina…”
Ted Seriosul fotografiaza gânduri
Intitulata fara jena, deci in buna traditie a unei anumite zone a paranormalului de azi, „metapsihica invizibilului” aduce in prim-plan persoane (ce-si zic „medium”) care pretind ca pot impresiona placa fotografica – atentie! – fie cu siluete de spirite, fie cu propriile lor gânduri, când sunt in transa – „gândigrafia”. Pentru a te face sa cazi mai repede pe spate de uimire, acest gen de mascarici inavutiti peste noapte s-au invatat in ultimii ani sa nu mai foloseasca aparatul de fotografiat. Ei vor, chipurile, sa inlature orice „imixtiune” a sistemului de lentile in desfasurarea „naturala” a fenomenului.
Din prima categorie face parte spiritistul Max Delunge, un francez sexagenar care a devenit multimilionar in acest deceniu prin „imortalizarea spiritelor chemate la sedinta, alaturi de cei dragi”. Practic, Max arata dupa sedinte (deci dupa comunicarea cu spiritul in chestiune) un negativ cu… profilul celui trecut cândva in nefiinta, alaturi de clientul pentru care l-a solicitat din alte lumi. Nauceala era totala. Nu numai ca Max „vorbise” cu defunctul, dar prin fotografie „demonstra” ca spirtul chiar fusese in odaie „in carne si oase”! Smecheria „muncii” lui Max a fost descoperita din greseala in 1998, când maestrul a incurcat cliseele facute inainte de sedinte, un client nu si-a recunoscut ruda decedata si a intrat, in sfârsit, la banuieli, chemând ulterior politia pentru a-l prinde in flagrant. Dupa mai multe procese, Max Delunge a platit daune insumând 14 milioane de franci unui numar de 26 de persoane (care isi asociasera plângerile).
Dar campionul „fotografierii invizibilului” este Ted Seriosul – numele provine de la faptul ca bea de stingea inaintea experientelor (pentru intrarea in transa), dar ramânea extrem de sigur pe el. Pâna pe la 32 de ani, Ted a avut o promitatoare cariera universitara la Yale (SUA), când, ce si-a zis? Ce-ar fi sa zapacesc eu lumea cu fotografierea gândurilor, asa cum facuse cu succes William Hope, in anii ’20, fara sa fie prins cu ocaua mica. Initial, ideea parea stupida, caci acest gen de activitate nu era rasplatita de nimeni. Insa Ted era orice, da’ nu prost. Azi un interviu, mâine un reportaj, poimâine o emisiune televizata, raspoimâine o intâlnire cu public (care doar daca voia platea intrarea, cica), baiatul si-a facut un nume…
Au urmat nu mai putin de patru decenii de activitate de acest gen. Iar toate figurile lui au rezistat si tarifele au crescut pentru ca in aceasta incredibila perioada s-a lasat analizat de oameni de stiinta neutri, in laboratoare cu aparatura ce nu putea fi mintita… Si totusi, Ted Seriosul i-a pacalit pe fizicieni, chimisti si psihologi, darmite pe credulii care-i intrau pe usa, in „Laboratoarele TED”!
Concret, bazaconiile imprimate pe clisee „reprezentau” emotiile sau ideile ce-i treceau prin minte clientului, atunci când placa fotografica ii era apropiata de tâmpla stânga (cea dreapta la stângaci), in laborator fiind bezna cea mai neagra. Erau „innegrituri” sau albituri curioase, fara nici o forma logica, putând insemna orice” – afirma un client ramas in anonimat. Dar Ted Seriosul, duhnind a whisky de calitate, tinea un adevarat discurs despre „eliberarea de angoasa” persoanei ramasa cu gura cascata. Si parca-parca dupa o asemenea „filosofie”, se simtea psihic mai bine. Depistarea sarlataniei s-a facut târziu si tot datorita unei greseli a „gândigrafului”. La batrânete (astazi are aproape 80 de ani), prin 1996, Ted s-a facut crita, nu mai rezista ca altadata si nu si-a pus suficienta substanta acida pe buricele degetelor cu care mâzgalea cliseele…
Descoperitorul de comori visate…
Radiestezia este sensibilitatea la modificarile câmpului electromagnetic al solului, provocata fie de apa de adâncime, fie de zacaminte de metal sau de hidrocarburi (lichide sau gazoase). Traditia vorbeste de nuielusa de alun despicata, ale carei vibratii din dreptul acelor locuri sunt sesizate de radiestezist. Si in acest domeniu e loc destul pentru impostori. Cele mai faimoase cazuri („tepe”) din acest secol sunt legate de unele comori aztece, ale catharilor si templierilor sau de bijuteriile Mariei Antoaneta, sotia lui Ludovic al XVI-lea. Italianului Gianluigi Pessotto i-au venit in gând ipoteticele ascunzatori ale sarazinilor din Sicilia. Om cu multa carte – licentiat in arheologie si antropologie – Gianni al nostru a lucrat inteligent, câstigând mai intâi increderea unor localnici de lânga Palermo. El insusi, cu mânutele lui fine, „planta” mai multe obiecte de tinichea care imitau stilurile artizanale din evul mediu. Adâncimea de 4-5 metri ii convenea si era si convingatoare. Maestrul nu se grabea sa detecteze „comorile” – folosind o nuia de alun acoperita cu platina la capetele bifurcatiei si având montat la mâner un „indicator de radiatii”. Statea si câte o saptamâna pe capul oamenilor si pe cheltuiala lor. Dupa ce colinda pe hectare intregi, cu ochii intredeschisi si cu câtiva martori, Gianni scotea la lumina câte un obiect din locurile insemnate discret. Apoi sustinea ca pleaca la un muzeu oarecare, pentru ca „bijuteria” sa intre in patrimoniul national… Nimeni nu verifica nici autenticitatea si nici destinatia obiectului.
In vara lui 1997, Gianni si-a zis ca a sosit momentul marii lovituri. Pe baza unor documente vechi falsificate, el a „stabilit” ca pe terenul unui anume fermier sicilian, Lacosta, se afla cel putin un depozit-tezaur sarazin. Dar inainte de a face marea descoperire, Gianni a ingropat o brosa de aur autentica si a scos-o la iveala câteva zile mai târziu. Impresia artistica era facuta. Escrocul a cerut un avans de… 100 de mii de dolari, caci estimarile lui ajungeau la peste 4 milioane in total (in intelegere se tinea cont si de discretie). Dupa doua saptamâni, Gianni pune pe masa clientului un morman de tinichele bine lucrate. Mai primeste inca jumatate de milion de dolari, promitând ca se va reapuca de cautat dupa ce se intoarce de la Roma, unde locuia. Proprietarul, care facuse un credit pentru a-l plati, il crede… Gianluigi Pessotto a fost gasit prin Interpol, un an si jumatate mai târziu, predând arheologia la Los Angeles. Justitia italiana l-a condamnat la cinci ani de inchisoare, unde i se permite sa detecteze tacâmurile ingropate de vargati…
Scroafa Mizet se ia la trânta cu Satana
Un potlogar cu nume de sfidator, Nabuko W.Respect-junior din White Spring, Colorado (SUA), a avut norocul „miraculos” ca, in timpul unei epidemii printre porcinele fermierilor din zona lui de bastina, sa nu-i moara nici un râmator. Domnul Respect isi adapa animalele dintr-un curs de apa separat de cel al majoritatii crescatorilor si, dupa mai bine de doi ani, s-a descoperit ca acel râu fusese infestat cu un anume ingrasamânt chimic fatal porcilor.
Fenomenul i-a dat idei escrocului. Si-a ucis toate scroafele, in afara de una, excesiv de durdulia Mizet. Si asta pentru a-i ridica in slavi puterile de a rezista atacului spiritelor malefice, pe seama carora era pusa toata nenorocirea celorlalti fermieri. Localnicii, pusi in fata acestui fapt fara precedent, au crezut la inceput ca Mizet are ceva special, poate chiar este o „exorcista necuvântatoare” (termen invatat de prin revistele ce abunda si prin SUA), adica un fost alungator de duhuri rele reincarnat, nu se stie de ce, intr-un porc. In consecinta, la White Spring a fost initiat un ritual pe care-l credeam apartinator de „bezna” evului mediu, dar care s-a petrecut in anii 1997-1998 (pe când Monica Lewinsky facea masuratori cu sublerul prin Biroul oval). Dl. Respect dadea drumul in haita porcisorilor adusi pe lume de Mizet, pe tarlalele fermierilor – luate la rând, cu tarife variabile. Actiunea se petrecea sub patronajul mamei reproducatoare, care in cele din urma reusea sa-si aduca laolalta progeniturile, pentru alta mascarada, pe proprietatea altui fermier. Acestia sperau ca „ogoarele erau binecuvântate”. Mai mult, daca Mizet uita de pui si ratacea nauca de ici-colo, era semn bun: „il adulmeca pe Satana”, caci, omnivora de felul ei, il putea rontai si pe necuratul… In 1999, firma care furnizase ingrasamântul cu pricina a recunoscut greseala de fabricatie si a platit daune tuturor pagubitilor. Dar, paradoxal, nimeni nu a cerut inapoi banii pentru ritualul porcin, iar Mizet, desi iesita la pensie sub forma de cârnati, are prestigiul nepatat, ca si dl.Respect.
Nu folositi degetul pe post de bisturiu!
Faima din anii ’70 a vindecatorilor filipinezi, specialisti ai „operatiilor cu mâna goala” sau PSI, ar fi trebuit sa apuna de mult. Acesti sarlatani, sub alibiul oferit de mai multe dogme din diverse religii, extrageau tot felul de tesuturi insângerate din stomacul unor pacienti. Ideea esentiala era ca puterea abstracta a spiritului poate produce o transformare fizica in lumea materiala; cu alte cuvinte, ceea ce era daunator in regiunea stomacului putea fi scos la suprafata prin piele, fara nici o taietura. Filmele documentare facute in Filipine n-au convins multa lume, iar o analiza serioasa a dovedit ca unele bucati aduse la lumina de mâinile lor erau de origine animala. Dar acolo unde saracia si nivelul cultural scazut sunt la ele acasa, ies din culise si sarlatanii. Unul din animatorii recenti ai „operatiilor PSI” este birmanezul Namyl Shun, stabilit in Africa de Sud. La periferia localitatii Dalansha, Shun isi amenajase o sala de operatie in care nu exista nici un instrument chirurgical. Doar un pat, stive de fese si pânzeturi (ce-i drept, imaculate) si, in primul rând, peretii plini de icoane, statuete si candele. Forta psihicului (PSI) lui se alimenta din eter, nu-i asa, in aceasta ambianta pioasa. „Doctorul” se specializase numai in interventii la copii de pâna la 13-14 ani, si numai din regiunea stomacului, ficatului si apendicelui.
La fel de uimitor ca si in celelalte cazuri este faptul ca, in anii 1995-1997, Namyl Shun a efectuat peste o mie de „extrageri” ale unui singur tip de obiect malefic: o bila de metal inoxidabil (naclaita de sânge, evident), care pentru maestru reprezenta „acumulatorul (bateria) care concentreaza fortele negative in corp si produce dureri atroce”. Intonând o compozitie proprie (era si cantautor!), Shun isi framânta mâinile in locul cu pricina; deodata, apareau primele firisoare de sânge, parintii copilului (adusi ca martori) isi tineau respiratia buimaciti, iar la apogeu se itea si bateria buclucasa prin pielea intacta a pacientului… Totul dura 3-4 minute, dar ce minute!
Dupa ce casuta lui Namyl Shun a devenit vila, rabla s-a transformat in limuzina de lux si baiatul incepuse sa se „roage” impreuna cu „credincioase” aflate in preajma majoratului, primarul din Dalansha si-a simtit amenintata pozitia. Prestigiul vraciului se gonflase atât de mult, incât ambitiile social-politice nu-i mai incapeau in piele. A fost chemat un grup de medici din Johanesburg, apoi politia. S-a constatat ca natura obiectului scos din bolnavi nu este organica, dar nu s-a descoperit cum ajungea sângele si bateria in mâinile lui – caci opera imbracat intr-un tricou cu mâneci scurte si era sever controlat peste tot. Shun se dovedea un prestidigitator extraordinar. Insa in sprijinul demascarii lui au venit câtiva „vindecati” cu mai mult curaj. Astfel, desi in mod inexplicabil dupa operatie durerile incetau un timp, suferinta reaparea dupa o luna sau mai devreme, la fel de intensa. Unii pacienti au murit de peritonita, dar nu s-a putut proba nimic concret impotriva lui Shun. El nu-i atinsese.
„Soclul” pe care se urcase „doctorul” s-a sfarâmat numai datorita unor marturii de oameni dezamagiti ca au trebuit sa repete interventia „miraculoasa” la intervale de 4-5 luni, dupa posibilitatile materiale. Scapat de urmarirea autoritatilor, Namyl Shun a disparut. Probabil va reaparea pe undeva, pe unde credulitatea mai este stapâna.
Masa de spiritism fara scaune
In anul 1958 s-a desfasurat ultimul proces penal (pomenit pâna-n prezent in literatura serioasa de specialitate) impotriva unui sarlatan din domeniul spiritismului, Ed MacCormick (Anglia). Afacerea s-a numit „Masa miscatoare” si a fost declansata de douazeci si doi de participanti la sedintele acelui medium, caruia ii platisera in total aproape 150 de mii de dolari, timp de sase ani (1951-1957). Cel mai spectaculos truc fusese (pe lânga aburii colorati ce se iveau in incapere, „ectoplasma” care-i iesea din gura si ciocaniturile codificate) reprezentat de spectacolul mesei rotunde care salta atunci când spiritele invocate se „aflau in incapere”. S-a dovedit ca era vorba de simple arcuri actionate cu pantoful. Dar de aproape jumatate de secol, nici un impostor de acest fel n-a mai fost adus in instanta. Sa insemne asta ca a disparut specia lor?
J.B.Rhine si Louise Rhine, poate cei mai prestigiosi cercetatori ai parapsihologiei acestui secol (recunoscuti de toate institutele de profil din lume), spun (in „Think and Trust”, Penguin Books, 2000 – „Gândeste si crede”) ca nici acum, când nivelul cunostintelor creste ametitor zilnic, unii semeni ai nostri nu raspund cu plângeri penale impotriva celor ce i-au escrocat, furându-le bani munciti din greu. Este vorba de un „infantilism civic”, de o jena de a-si afisa credulitatea si/sau de o frica ancestrala fata de „puterile” impostorilor… A se lua aminte, si pe la noi, ca si-n Danemarca, câte ceva e putred.
Raportul OZN al Pentagonului
Pe 14 noiembrie 2024 a fost dat publicitatii raportul anual al Biroului...
Comentarii