Cartea "UFOs: Generals, Pilots and Government Officials Go On the Record" a jurnalistei americane de investigatie Leslie Kean, tradusa si publicata in 2011 si in limba romana, cu titlul "OZN Un mister neelucidat, generali, piloti si oficialitati guvernamentale depun marturie", ne sugereaza in continuare argumente foarte interesante pentru a rememora dovezile solide privind fenomenul OZN, ignorate atat de oficialitati, de mass-media, cat si de o buna parte a publicului.
Incepand din decembrie 1982, timp de cativa ani, la cateva zeci de kilometri de Manhattan, in zona rurala a statului New York, pe valea fluviului Hudson, a avut loc una dintre cele mai spectaculoase valuri de observatii OZN din istorie. In seara zilei de 17 martie 1983, imediat la nord de orasul New York, un obiect, plin de lumini multicolore, in forma de V foarte deschis, sau de bumerang (sau poate o formatiune de sfere luminoase organizate astfel?), avand anvergura de circa 50 de metri, a stationat timp de 15-20 de minute, la o inaltime apreciata la 10-20 de metri, deasupra autostrazii I-84. Traficul s-a blocat de sutele de persoane coborate din automobile. In jur erau mai multe case; locatarii acestora, initial ingroziti ca vad un avion pe punctul de a se prabusi, au iesit sa urmareasca fe-nomenul. Unul dintre martori a relatat ca a sunat postul de politie de unde i s-a raspuns ca s-au primit mai multe telefoane iar seriful urmareste si el fenomenul.
Valuri de OZN
Un sofer care s-a aflat la cativa metri sub obiect, a zarit o structura semanand cu o retea de tevi unind intre ele luminitele. Printre martori erau si posesori de avioane particulare care au declarat ca obiectul nu semana cu nimic cunoscut. Dupa un timp, strania aparitie s-a ridicat "cu viteza unui dirijabil" si a disparut. Un sfert de ora mai tarziu ea a fost zarita la circa 10 kilometri spre est de catre un inginer si de nevasta lui. Peste o saptamana acelasi "obiect" sau unul identic a produs o busculada pe soseaua Taconic Parkway plutind fara zgomot, emitand din cand in cand un fascicul luminos catre o masina sau alta. S-au primit la politie circa 300 de apeluri telefonice, numarul martorilor fiind estimat la mai multe mii. Unii au afirmat ca dimensiunile obiectului erau cele ale unui portavion, altii ca era un oras zburator.
Au existat numeroase alte rapoarte, disparate, descriind insa acelasi tip de obiecte. Din octombrie 1985 in rapoarte a inceput sa predomine un grup de sase lumini, formand un hexagon care se rotea pe cer ca un carusel de balci. Ceva mai rar a fost semnalata o forma de cruce luminoasa. Mai multi observatori au declarat ca OZN-urile aveau proprietatea de a se ivi la orizont ca apoi, aproape instantaneu sa fie deasupra ta. In mai multe randuri obiectele au fost inregistrate pe fotografii si filme video, expertizate si autentificate ulterior prin cele mai sofisticate procedee.
In noaptea de 24 iulie 1984, sase agenti de securitate au fost martorii aparitiei unui OZN avand forma unui cornet de inghetata, mare "cat trei terenuri de fotbal", impodobit cu opt lumini orbitoare. Obiectul a plutit, aproape un sfert de ora, la circa 100 de metri deasupra complexului de reactoare nucleare de la Indian Point, pe malul fluviului Hudson, intr-un spatiu total interzis zborurilor. Aparitia stationa, sau se misca foarte incet, in ciuda vantului care, in rafale, atingea uneori 40-50 kilometri pe ora. Intre timp s-au blocat sistemul de alarma si calculatoarele care controlau securitatea si comunicatiile complexului. Comandantul pazei a cerut Garzii Nationale a Statului New York sa incerce identificarea obiectului. Dupa ce i s-a raspuns ca identificarea e imposibila, comandantul a cerut trimiterea unui elicopter militar pentru a dobori intrusul, fiind el insusi pe punctul de a ordona politistilor deschiderea focului. Inainte ca ostilitatile sa inceapa, obiectul s-a pus in miscare, disparand alene din campul vizual.
7.000 de rapoarte
In sapte ani au fost adunate peste sapte mii de rapoarte, dar numarul celor care au vazut aceste aparitii a fost incomparabil mai mare. Totusi, chiar si azi, aceste cazuri sunt stiute aproape numai de martorii lor si de pasionatii fenomenului OZN. Daca la ora actuala se cunosc documente ale oficialitatilor americane privind aparitiile OZN din Belgia sau Peru, petrecute cam in aceeasi perioada, nu exista niciun astfel de document privind aparitiile din statul New York si zonele invecinate. Practic, asa cum observa Leslie Kean, "de valul OZN nu s-a ocupat nimeni, nicicum. Niciun departament al guvernului nu a intreprins absolut nimic. Nu a existat o mobilizare la nivel national sau de stat. Nu a fost lansat niciun avion F-16 al Fortelor Aeriene (cel putin nu cu stiinta publicului). Nu s-a facut nicio incercare de descoperire a obiectelor pe radar. s…t Niciun laborator al guvernului nu a analizat fotografiile. Niciun organism al guvernului nu a convocat o conferinta de presa". Desi mijloacele de informare in masa locale au realizat relatari ample, difuzarea acestora la nivel national a fost minima.
Administratia Aeronautica Federala le-a raspuns martorilor ca au vazut formatii de avioane usoare sau de elicoptere. Aceste explicatii erau usor de combatut; in plus, nimeni nu a identificat vreun vehicul de acest tip care sa fi zburat in locul si momentul respectiv, incalcand legislatia din domeniu. Aeroporturile spuneau ca nu au nimic pe radar si ca de pe ele nu a decolat nimic care sa explice aparitiile. Variantele cu dirijabile ori grupuri de baloane erau si ele de nesustinut, atat din cauza rafalelor de vant, cat si pentru ca o cautare detaliata nu a reusit sa identifice in zona astfel de baloane. Administratia Aeronautica Federala a recunoscut oficial, dupa trei ani de investigatii, ca nu dispunea de indicii care sa explice natura fenomenului. Nici pana azi nu s-a putut da o explicatie satisfacatoare pentru aceste aparitii. Cineva a oferit un premiu de 1000 de dolari celui care va demonstra originea pamanteana a lor; premiul a ramas insa neatins.
Observatiile au fost sintetizate la vremea respectiva de J. Allen Hynek, Philip J. Imbrogno si Bob Pratt, in volumul "Night Siege – The Hudson Valley UFO Sightings" (1987). J. Allen Hynek, confruntat cu fenomenul tabuului OZN specific oficialitatilor din SUA, cu "refuzul automat, profund inradacinat, de a admite ca ar fi posibil sa existe (OZN-uri), indiferent ce ar indica dovezile", a scris la 30 august 1985, un eseu intitulat "Radacinile automultumirii" (The roots of complacency), care a ramas mult timp inedit. Initial trebuia sa fie inclus in volumul Night Siege dar aceasta nu s-a mai realizat, deoarece, la scurt timp dupa redactare, sanatatea astronomului s-a deteriorat, iar in aprilie 1986 el s-a stins din viata. Reproduc in continuare (fara a mai pune ghilimele) o varianta usor condensata a acestui veritabil testament stiintific, din care cititorul va intelege intrucatva de ce extraordinarele observatii de pe valea Hudson sunt atat de putin cunoscute marelui public.
Un obiect urias in forma de V
Nu departe de New York City s-a petrecut ceva uluitor: sute de persoane cu o buna pregatire, aflati la mare distanta intre ei, au vazut si au descris acelasi obiect urias, in forma de "V" sau de bumerang, acoperit de lumini stralucitoare, miscandu-se foarte incet, in apropierea solului. Nu a fost o himera. Pe foarte circulata autostrada "Taconic Highway", masinile s-au oprit iar pasagerii au urmarit nauciti, ingroziti sau dezorientati, spectacolul. Acest fenomen s-a petrecut de multe ori, de-a lungul mai multor ani.
Totusi media din intreaga lume, tot timpul avida de senzational, a ramas surda. Doar ziarele, radiourile sau televiziunile locale au publicat scurte stiri, asupra carora nu s-a mai revenit. Faptul ca sute de navetisti din zonele suburbane, in principal cu o buna pregatire, au ramas uimiti si cuprinsi de veneratie sau groaza, nu constituie oare o garantie suficienta pentru a declansa un comentariu din partea mass-mediei? Politia a fost si ea neglijenta esuand in datoria sa de a-i asista pe cei ce au sunat ingroziti sau extaziati la mai multe posturi de politie. Exista inregistrarile pe banda ale acestora. Militarii au esuat in a asigura siguranta publica in fata unei posibile invazii. Autoritatea Federala de Aviatie a esuat in a asigura respectarea regulilor de siguranta a zborurilor, a celor de iluminare a aparatelor de zbor, in conditiile in care obiectul trecea, riscant, la rasul acoperisurilor.
A fost ca o boala, ca un virus al unei apatii mortale, al indiferentei fata de datorie, de care s-au contaminat cu totii… in afara de martorii evenimentelor… Oamenii de stiinta, pentru care un astfel de eveniment ar trebui sa reprezinte un interes extraordinar, au esuat in a-si respecta juramantul "Hipocratic" de a examina atent orice mister iesit din comun pe care-l intalnesc. Sunt sute de casete si mii de depozitii, scrise de martori credibili, despre evenimentele petrecute. Sunt si fotografii si inregistrari video. Acestea sunt dovezi. A aparut doar un reporter inept, care nu s-a obosit sa arunce macar o privire asupra teancului de benzi magnetice si alt material acumulat, dar a afirmat ca era desigur vorba de o formatie de avioane usoare – concluzie absolut de nesustinut daca se examineaza faptele.
Care sa fie cauza indolentei? De vina se pare ca e natura umana. Mintea omeneasca are limite privind acceptarea si raspunderea. In istoria stiintei exista nenumarate exemple in acest sens. Vesnica lupta a pionierilor pentru noi orizonturi a fost mereu sabotata si frustrata de catre cei incapabili, cei cu mentalitati de tipul "nu va zbura niciodata" sau "asa ceva nu e posibil". Si daca ceva nu e posibil, n-are sens – desigur – nici sa ne gandim la el, nici sa vorbim despre el. Intrucat "asa ceva nu poate exista", daca cineva ar spune totusi ca exista, este clar ca s-a inselat, deci n-are rost sa mai verificam…
Este ca si cum o idee complet noua ar "supraincalzi circuitele mintii omenesti" si sare siguranta. Dar istoria a aratat ca vine totdeauna un moment in care zagazurile informatiilor si al intrebarilor se rup, uneori catastrofic, dupa care, iata, marii intelepti, printr-o turnura total irationala vor spune "Oh, dar noi am stiut asta tot timpul".
DAN D. FARCAS
Comentarii