Rapiti de OZN-uri

          Omagiu lui Gordon Cooper
          
          Dupa tragicul deces al profesorului John Mack, ne-a parasit si un alt militant pentru recunoasterea fenomenului OZN: astronautul Leroy Gordon Cooper, care a încetat din viata la 4 octombrie, în vârsta de 77 de ani.
          
          Gordon Cooper a declarat în mai multe rânduri ca, în 1951, când era stationat, ca aviator, la baza Neubiberg, lânga München, în Germania de Vest, a vazut, de doua ori, formatii de OZN-uri discoidale, la o înaltime si cu o viteza pe care avioanele de vânatoare nu le puteau atinge.

          Omagiu lui Gordon Cooper
          
          Dupa tragicul deces al profesorului John Mack, ne-a parasit si un alt militant pentru recunoasterea fenomenului OZN: astronautul Leroy Gordon Cooper, care a încetat din viata la 4 octombrie, în vârsta de 77 de ani.
          
          Gordon Cooper a declarat în mai multe rânduri ca, în 1951, când era stationat, ca aviator, la baza Neubiberg, lânga München, în Germania de Vest, a vazut, de doua ori, formatii de OZN-uri discoidale, la o înaltime si cu o viteza pe care avioanele de vânatoare nu le puteau atinge. La 2 mai 1957, la baza Edwards, în desertul Mojave din California, un echipaj pe care-l conducea a filmat, de la nici 50 de metri, timp de câteva minute, un OZN în forma de disc aterizând si decolând, apoi. Cooper a apucat sa vada filmul, de mai multe ori, înainte sa-l trimita la Washington D.C. cu avionul generalului comandant, fiindu-i interzisa realizarea de cópii. Dupa aceasta, nu s-a mai auzit nimic despre pretioasa pelicula.
          Recrutat în 1959 din rândurile pilotilor de încercare Air Force si trecând cu bine cele mai dure teste fizice si psihice, Gordon Cooper a devenit unul dintre primii astronauti americani. În 15-16 mai 1963, el a înconjurat Pamântul de 22 ori, într-o capsula Mercury. În timpul ultimei rotatii, a anuntat statia de urmarire de lânga Perth (Australia) ca un obiect luminos, verzui, se apropie din fata de capsula sa, pe sensul est-vest, sens pe care nu zburau niciodata satelitii sau navele pamântene. Cei de pe Pamânt au confirmat existenta obiectului, care pe ecranele radarelor aparea a fi metalic. Postul de radio NBC, care urmarea pas cu pas zborul, a difuzat imediat stirea, astfel încât reporterii s-au înghesuit sa-i ia lui Cooper un interviu, la aterizare. Acesta însa a refuzat orice comentariu. Ulterior, a admis ca putea fi vorba de… aurora boreala.
          Dupa zborul sau din august 1965, la bordul navei Gemini 5, Cooper a devenit, pentru un timp, detinatorul recordului de durata a sederii în spatiul extraterestru. El a fost si primul om care a facut doua zboruri orbitale. S-a speculat ca ar fi vazut si cu aceasta ocazie „ceva”, episod din cauza caruia ar fi fost declarat inapt pentru alte misiuni cosmice.
          Cooper s-a retras în 1970 din Air Force si din NASA, cu gradul de colonel si cu regretul de a nu fi fost inclus în misiunile lunare Apollo. Ulterior, el a facut parte din consiliile de administratie ale unor firme importante. În martie 1978, Cooper a scris, Comisiei Natiunilor Unite pentru utilizarea pasnica a Spatiului Cosmic, o scrisoare în care sustinea initiativa înfiintarii unei agentii a ONU consacrata problematicii OZN, pe care o considera deosebit de importanta pentru întreaga omenire. În aceasta scrisoare, el afirma ca astronautii „sunt foarte reticenti în a discuta despre OZN-uri, din cauza numarului mare de indivizi care, fara nici o retinere, difuzeaza istorii contrafacute si documente fabricate, terfelindu-si numele si reputatia, fara nici o ezitare. Putinii astronauti care au acceptat sa activeze în domeniul OZN trebuie sa actioneze cu maxima precautie. Sunt mai multi dintre noi cei care cred în OZN-uri si care au avut ocazia sa vada OZN-uri pe sol ori din avion”. În 1985, la o masa rotunda în cadrul ONU, el a afirmat: „Eu cred ca aceste vehicule extraterestre si echipajele lor ne viziteaza planeta venind de pe alte planete, care sunt, evident, ceva mai avansate decât suntem noi, aici, pe Pamânt” adaugând: „simt ca este necesar un program la cel mai înalt nivel, bine coordonat, pentru a colecta si analiza, într-o maniera stiintifica, date culese de pe tot Pamântul, privind toate tipurile de întâlniri si pentru a stabili care este cea mai buna modalitate de interactiune cu acesti vizitatori, într-o maniera prietenoasa”.
          Mai recent, Cooper a declarat: „Multi ani, eu am trait cu un secret, un secret impus tuturor specialistilor în astronautica. Acum, pot sa spun ca în fiecare zi, în SUA, radarele noastre capteaza obiecte cu o forma si o compozitie necunoscute noua. Si exista mii de rapoarte de la martori si mari cantitati de documente care pot proba aceasta, dar nimeni nu vrea sa le faca publice”.