Pe 29 iulie 2021, revista de stiinta populara Scientific American a publicat un articol al astronomului principal SETI, Seth Shostak, intitulat „Avi Loeb de la Harvard crede ca ar trebui sa studiem OZN-uri – si nu greseste”.
Prin acest articol, in mod surprinzator, Shostak, care pâna recent nega cu vehementa realitatea OZN-urilor, adopta o atitudine destul de pozitiva fata de ele, de parca ar fi facut o intoarcere de 180º. Se pare ca atitudinea sa s-a schimbat dupa ce el s-a alaturat Comitetului consultativ stiintific al Proiectului Galileo, condus de astrofizicianul Avi Loeb, de la Harvard. Analistul belgian André Skondras comenta ca aceasta confluenta aparenta a SETI cu studiul OZN-urilor fusese prezisa in iunie de noul administrator al NASA, Bill Nelson. Ea fusese prezisa, in 2014/2015, si de cercetatorul si istoricul OZN Jerry Clark, care inca mai demult isi exprimase opinia ca „in cele din urma, dupa ce esecurile contactului radio, in ciuda predictiilor continue ale succesului iminent, vor deveni prea evidente si prea jenante, oamenii de stiinta interesati de inteligenta extraterestra (ETI) vor fi obligati sa apeleze la datele OZN. Nu se va intâmpla mâine sau anul viitor, dar pare inevitabil la un moment dat in viitor”. In loc sa interactioneze intr-un mod pozitiv si constructiv, „cercetatorii OZN-urilor si sustinatorii SETI au trait in universuri separate, dar paralele, atacându-se reciproc”.
Proiectul Galileo
In articolul sau, Seth Shostak scrie ca Avi Loeb „este un astrofizician din Harvard care nu ezita sa inoate in apele controversate, infestate de rechini” si propune un efort major pentru a gasi extraterestri in sistemul nostru solar, poate chiar in spatiul nostru aerian. El a strâns o finantare privata de 1,7 milioane de dolari pentru a lansa ceva pe care il numeste Proiectul Galileo, o initiativa pentru a aduce rigoarea stiintei experimentale in ufologie.
Shostak arata ca planul lui Loeb este de a folosi un telescop aflat acum in constructie, observatorul Vera C. Rubin, pentru a studia obiectele interstelare care intra in sistemul nostru solar. In plus, proiectul are in vedere construirea unei retele de telescoape mici, in grupuri de doua, care sa poata fotografia si determina distanta fata de tot ce vad in atmosfera noastra.
Oficialul SETI se intreaba daca acest proiect este ceva de laudat sau de râs? Desi lumea academica poate respinge Proiectul Galileo ca nefiind altceva decât o gaselnita pentru un public credul, o astfel de prejudecata este inutila si mioapa.
Chiar si criticii recunosc ca Loeb are acreditari si talent. Cu toate acestea, unii din comunitatea de astronomie il considera un soi de cavaler, care se lupta cu morile de vânt. Acest lucru se datoreaza in mare parte vederilor sale neortodoxe despre obiectul Oumuamua. Aproximativ de marimea unui centru comercial, „Oumuamua a fost vazut pentru prima data ca un punct pe o imagine a telescopului acum patru ani. Orbita sa ne spune ca nu provine din marginile exterioare ale sistemului nostru solar, ci dintr-o alta zona a galaxiei. In timp ce multi astronomi spun ca Oumuamua este fie o cometa, fie un asteroid, erodat si incrustat datorita calatoriei sale lungi prin spatiu, Loeb a sugerat ca ar putea fi o bucata de hardware extraterestru – poate o „pânza solara”, desi explicatii mai conventionale ar fi fost suficiente.
Se pare ca Loeb – scrie mai departe Shostak – a cântarit recent un alt puzzle, unul produs de raportul preliminar recent publicat catre Congres despre UAP (fenomene aeriene neidentificate). Raportul viza, in special, abordarea experientelor unor piloti ai marinei militare, care au vazut si filmat obiecte misterioase pe cer. Raportul respectiv, transmis la sfârsitul lunii iunie, nu spune nimic despre nave spatiale extraterestre (cel putin nu in versiunea publica), dar a recunoscut ca din 144 de incidente interesante, agentiile de informatii au putut explica doar unul.
Asadar, Proiectul Galileo intervine pentru a spune „e deja destul”. Sa incercam sa abordam astfel de fenomene ispititoare cu stiinta legitima.
Timp de sapte decenii, publicul a fost biciuit de aceste povesti, iar „credinciosii OZN-urilor” au fost ridiculizati de oamenii de stiinta seriosi pentru ca au facut afirmatii extraordinare fara a oferi dovezi extraordinare. Acum, un cercetator acreditat pare gata sa intervina pentru a indrepta lucrurile.
Acest fapt va face ca unii oameni sa-si dea ochii peste cap si sa traga concluzia ca Loeb a trecut pe partea intunecata a lucrurilor. Dar subiectul este evident important si ar trebui abordat fara idei preconcepute sau opinii bazate doar pe dovezile slabe din trecut privind OZN-urile – continua Shostak.
Dar, desi ar putea fi greu pentru Loeb sa gaseasca sprijin din partea colegilor sai, acestia sunt chiar oamenii care ar trebui sa fie recunoscatori pentru efortul sau. Comunitatea SETI (cautarea de inteligente extraterestre) nu a reusit pâna acum sa gaseasca niciun semnal radio, nici vreun semnal luminos de la alte sisteme stelare (desi inca se spera).
Dar o strategie alternativa SETI, cautând artefacte pe care societatile foarte avansate le-ar fi putut construi, este cu siguranta o abordare legitima a descoperirii extraterestrilor. – adauga Shostak – Universul are de trei ori vârsta Pamântului. In consecinta, ar trebui sa existe in galaxie inteligente la un nivel cu milioane sau miliarde de ani mai avansat decât al nostru. Poate ca o asemenea inteligenta are intr-adevar un interes in trimiterea de echipamente catre alte sisteme stelare. Proiectul Galileo spune ca va efectua observatii pentru a verifica acest lucru.
Shostak nu crede ca vreunul dintre fenomenele care au stimulat crearea Proiectului Galileo ar fi lucrarea extraterestrilor, dar aceasta opinie – spune el – nu este un motiv suficient de bun pentru a respinge exercitiul lui Loeb. Acesta are disponibila o finantare privata si are argumentele intelectuale pentru a asigura rigoarea stiintifica a proiectului. Oricine cu acreditari mai mici ar fi avut dificultati in obtinerea fondurilor.
O tehnologie avansata
Inainte de a scrie acest articol, Shostak ii ceruse opinia analistului belgian André Skondras intrebându-l care ar putea fi urmatorii pasi ai comunitatii OZN, care poate e dezamagita de raportul preliminar al Pentagonului privind UAP. Skondras i-a raspuns ca el este doar un observator independent al fenomenului OZN, nicidecum un membru al comunitatii. Nu-i pasa de viziunile extreme, in alb si negru, de pe ambele parti ale gardului OZN, si anume ca fie oricare lumina de pe cer este o nava spatiala extraterestra, fie ca toate OZN-urile sunt prostii explicabile in mod prozaic. Dupa parerea sa, raportul a spus câteva lucruri interesante. A confirmat rata semnificativa a cazurilor neidentificate (99,3%), ceea ce e in concordanta cu cazurile neidentificate din proiectul Blue Book (cca. 70%) si proiectul Condon (cca. 50%), deci afirmatia ca 95% din observatii ar fi identificate (asa cum se tot spune) nu sta in picioare.
Raportul mai spune ca majoritatea OZN-urilor au fost detectate, simultan, prin intermediul mai multor senzori (radar, infrarosu, electro-optic, cautatori de arme si observare vizuala). Si cel putin 15% din cele 144 de cazuri ale Marinei supuse studiului au dezvaluit „modele de miscare neobisnuite sau caracteristici de zbor” si „par sa demonstreze o tehnologie avansata”, ceea ce pare in concordanta cu cazurile de OZN multispectrale, bazate pe senzori, din trecut. De exemplu, reteaua de urmarire a OZN-urilor din Vietnamul de Sud a acumulat, din 1968, peste 500 cazuri, cu o rata de 99% neidentificate. Toate acestea sunt dovezi documentate pentru realitatea OZN-urilor. Raportul mai spune ca OZN-urile nu sunt, cel mai probabil, roade ale tehnologiei americane sau straine (China sau Rusia) nici fenomene naturale (cunoscute), iluzii sau inselaciuni.
Noul administrator NASA, fostul astronaut Bill Nelson, si-a instruit oamenii de stiinta sa se uite la OZN-uri, ba chiar a sugerat o posibila confluenta intre SETI si OZN-uri. Deci, chiar si NASA ia lucrurile in serios. Skondras ii sugera lui Shostak sa asculte si recentul interviu cu astrofizicianul Avi Loeb, care a spus lucruri interesante despre raportul OZN, despre stiinta in general si despre colectarea stiintifica de dovezi OZN prin intermediul senzorilor multispectrali. Loeb crede cu tarie ca stiinta va beneficia oricum de un asemenea proiect, indiferent de rezultat.
Observatiile mentionate mai sus sunt, in principiu, opiniile impartasite de indivizii seriosi cu un interes obiectiv pentru OZN-uri. Ei nu considera raportul o dezamagire, deoarece raportul arata ca OZN-urile sunt reale si merita sa fie tratate cu seriozitate de mass-media si de stiinta oficiala, fara stigmatul ridicolului si tabuului.
Sa fi fost scrisoarea lui Skondras argumentul care a schimbat opinia lui Shostak?
DAN D. FARCAS
Comentarii