SFIDARILE PARAPSIHOLOGIEI

          Strania actiune la distanta
          
          Este interesant de observat ca practic întreg evantaiul de teorii invocate pentru a fundamenta fenomene parapsihologice sau a le gasi o explicatie este dat în prezent tocmai de domeniul (aparent) cel mai materialist al stiintei: fizica. Se poate astfel constata ca în cvasitotalitatea lor, teoriile si modelele care formeaza tezaurul de explicatii al parapsihologiei sunt preluate din fizica relativista si cea cuantica.

          Strania actiune la distanta
          
          Este interesant de observat ca practic întreg evantaiul de teorii invocate pentru a fundamenta fenomene parapsihologice sau a le gasi o explicatie este dat în prezent tocmai de domeniul (aparent) cel mai materialist al stiintei: fizica. Se poate astfel constata ca în cvasitotalitatea lor, teoriile si modelele care formeaza tezaurul de explicatii al parapsihologiei sunt preluate din fizica relativista si cea cuantica. Fiind descrise în termenii lor necontradictorii, ele opereaza o jonctiune evidenta între ceea ce s-a dorit atât de mult -într-un spatiu de o anumita culoare ideologica- sa reprezinte termenii ultimi si ireconciliabili: materialismul si idealismul. O evidenta pe care ne-o ofera însesi descoperirile recente sau mai putin recente ale biologiei si fizicii. Iar în extrem de multe din aspectele fenomenologiei, pe care parapsihologia cauta sa o înteleaga, elementul care se regaseste cu precadere este actiunea la distanta.
          
          Materie. Energie. Câmp
          
          În afara acestora trei, argumentatia obisnuita considera ca nu se poate stabili o legatura biunivoca între un emitator si un receptor. Chiar daca o bogata experienta, mai mult intuitiva si empirica poate sugera contrariul. Chiar daca si telepatia sau telekinezia, pe de o parte si chiar descoperiri recente ale fizicii experimentale sau teoretice furnizau argumente puternice în favoarea unor interactii la distanta. Realitatea fizica a acesteia avea sa fie demonstrata în final de cercetarile lui Aharonov si Bohm, publicate initial într-un umar din 1959 al faimoasei The Physical Review. În esenta, experimentul demonstra ca o particula emisa într-o directie aflata în vecinatatea unui câmp electric sau magnetic, îsi modifica dinamica (lucru sesizat de masuratori directe) fara a interactiona cu acestea. Concluzia autorilor este ca asupra particulei nu actioneaza câmpul direct, ci potentialul acestuia. Confirmându-le rezultatele, cercetatori de la universitatile din Missouri, Columbia si Melbourne propun existenta unui asa numit câmp de potential, responsabil de producerea fenomenului.
          
          O alta controversa majora: clarviziunea
          
          Ambele aspecte ale clarviziunii, retro- si pre-cognitia, au constituit mereu subiect de disputa. Studiile stiintifice asupra precognitiei încep în 1934, cu Prof. Rhine la Universitatea Duke. El a studiat printre altele aspectul sau statistic, observând capacitatea unor persoane de a prezice, cu un coeficient statistic semnificativ, seriile de numere aleatorii produse de un generator de astfel de numere.
          Unul din cazurile cele mai interesante este cel al cunoscutei bulgaroaice Vanga Dimitrova. Capacitatea acestei femei, oarba fiind, de a descrie evenimente care s-au produs sau care vor avea loc, fara ca ea personal sa fi avut cunostinta de persoanele implicate, a impresionat totdeauna prin marele procent de confirmare a predictiilor sau retrodictiilor. O celebritate poate si mai mare a cunoscut-o francezul G. Croiset, la serviciile caruia au apelat personalitati si politii din mai multe state, informatiile pe care el le furniza ajutând la elucidarea multor cazuri si clarificarea multor mistere.
          
          Valul necunoasterii
          
          Exista indiscutabil un asemenea val, dar fenomene ca cele descrise, aparent în contradictie cu legile naturale comune, fac sa se ridice totusi macar câte un coltisor. Chiar daca uneori rezultatele par a introduce în realitatea obiectiva aspecte cu caracter stiintifico-fantastic, cum s-a întâmplat cu observatiile lui N.A.Kozârev si W. Nasonov, publicate în 1980 sub egida Academiei de stiinte a URSS (!) si efectuate la Observatorul astronomic din Crimeea. Cele doua lucrari se numeau „Despre unele proprietati ale timpului gasite prin cercetari astronomice” si „Demonstrarea astronomica a realitatii geometrice cvadridimensionale Minkowski”. Ceea ce ele examinau erau observatii astronomice total inedite, venind în sprijinul ipotezelor si teoriilor stiintifice care sustin ca în continuum-ul spatiotemporal cvadridimensional al lui Minkowski, unele aspecte ale cauzalitatii permit implicarea posibilei legaturi prin timp a trecutului cu viitorul!