Stiinta si ocultism

          Doua concepte care la ora actuala par sa traverseze interesul general fara prejudecati si reprosuri – mai ales dinspre stiinte spre ocultism. Înca de la începuturile ei, stiinta a generat si a confirmat certitudini; înca de la începuturile sale, ocultismul a încercat sa sparga barierele ramase înca ridicate de experimentul stiintific.

          Doua concepte care la ora actuala par sa traverseze interesul general fara prejudecati si reprosuri – mai ales dinspre stiinte spre ocultism. Înca de la începuturile ei, stiinta a generat si a confirmat certitudini; înca de la începuturile sale, ocultismul a încercat sa sparga barierele ramase înca ridicate de experimentul stiintific. A fi de partea stiintei este o optiune normala si rationala; a fi de partea ocultismului, înseamna a te rataci într-o lume abstracta lipsita, aparent, de o baza profitabila pentru evolutia cunoasterii…
          Poate oare ocultismul sa sustina un dialog serios cu stiintele? Aceasta întrebare si-o punea omul de stiinta si îsi raspundea singur de regula printr-o ironie. Dar pe masura ce aventurile stiintei au sarit de pragul cunoastere-experiment-reproducere, iar un Einstein spunea despre astrologie (spre exemplu), ca aceasta este „o stiinta iluminatorie”, confirmând faptul ca in mod sigur „cunostintele geofizice scot în relief puterea astrelor asupra destinului terestru”, lumea stiintifica a început sa accepte planul invizibil al misterelor asupra carora nu putem porni vreo aventura deoarece acestea „scapa legilor fizice” si nu stim caror „altor legi” apartin ele!
          O data cu intuitia lumii subcuantice si cu ipotezele privind manifestarile aparent fizice într-o lume subatomica, s-a instalat un complex, nu de inferioritate, al stiintei, ci fata de neajunsurile care sunt generate chiar de catre evolutia cunoasterii. Ne-am pomenit asadar ca putem suferi de o „cunoastere limitata” într-o lume care de fapt scapa, înca, unei cunoasteri care are si nostalgii integrale, totale. Ceea ce scapa cunoasterii integrale ca nazuinta si speranta, intra de fapt în ocultism. Iar ocultismul ofera solutii si „dezlegari” care pot zdruncina bunul simt al ratiunii, dar nu pot eradica interesul pasionat si curiozitatea…
          De pilda cum s-ar putea „experimenta” ciclicitatea evenimentelor supusa pur si simplu cifrei 13? Un adevar care scapa stiintei, si iata câteva argumente incontestabile oferite cu ani în urma de regretatul Florian Onitza:
          „Pâna si zborurile spatiale sunt urmarite de acest agent misterios al destinului (cifra 13!). Dupa cum se stie, primul satelit artificial al Pamântului a fost lansat de (fosta) URSS în anul 1957. Dupa 13 ani de la aceasta lansare, americanii au trimis primii oameni pe Luna. În 1970, în România, dupa doua cicluri de 13 ani de la bombardamentele din 1944, au loc inundatii catastrofale si distrugeri fara precedent. În fine, prezenta lui 13 în vietile unor personalitati politice din URSS si SUA. Hrusciov a murit la 13 ani de la numirea sa ca prim-ministru; presedintele Nixon a plecat de la conducerea Americii în 1974, deci dupa 13 ani de la data plecarii sale de la Casa Alba, când a fost vice-presedinte si a fost înfrânt în alegerile prezidentiale. Iar misteriosul 13 se face prezent si în viata lui Franco; dictatorul spaniol va epuiza trei cicluri de 13 de la preluarea puterii in Spania”.
          Legat de prezenta acestei cifre în destinul istoric al societatii se poate ilustra „modelul” pe zeci de pagini. Trebuie mentionat ca acest model si ciclicitatea ca atare nu intra în nici un fel sub regula probabilistica a întâmplarii, coincidentelor, ci este, sau pare, mai degraba, o „predestinare”, o normare ciclica cu manifestari scadente precise. Cum s-ar putea lamuri o situatie de aceasta natura prin mijloacele stiintei?
          Spiritul cooperant dintre domenii ale cunoasterii diametral opuse începe sa se instaureze cu lentoare. În lume au loc tot mai multe simpozioane si manifestari importante dedicate relatiei dintre stiinta si religie; acelasi lucru se întâmpla azi si în privinta relatiei dintre stiinta si ocultism. Toate acestea, evident, se spera ca vor intra în beneficiul cunoasterii, în beneficiul unor certitudini pe care în momentul acesta nu le avem precum am dori: rotunde si clarificatoare…