Emotie in lumea exploratorilor cerului

          Un observator astronomic va studia „în direct” structura spatiu-timpului!
          
          „La scara cosmica – ne învata fizica moderna – doar fantasticul are unele sanse de a fi adevarat”. Aceasta fraza extraordinara apartine lui Pierre Teilhard de Chardin, scriitor iezuit si paleontolog francez, care si-a dedicat viata apropierii între catolicism si stiinta si care a elaborat conceptia omului ca un „punct omega”, un stadiu final al integrarii cosmice într-o spiritualitate perfecta.

          Un observator astronomic va studia „în direct” structura spatiu-timpului!
          
          „La scara cosmica – ne învata fizica moderna – doar fantasticul are unele sanse de a fi adevarat”. Aceasta fraza extraordinara apartine lui Pierre Teilhard de Chardin, scriitor iezuit si paleontolog francez, care si-a dedicat viata apropierii între catolicism si stiinta si care a elaborat conceptia omului ca un „punct omega”, un stadiu final al integrarii cosmice într-o spiritualitate perfecta. Apoi, într-o cu totul alta zona, Jacques Bergier si Louis Pauwels în a lor „Dimineata Magicienilor” au venit sa vorbeasca despre „realismul fantastic”. Singura care a pastrat o tacere destul de… distanta a fost stiinta. Aceasta însa doar pâna anul trecut. Când, poate spre nedumerirea unora, mai ales oameni de stiinta „traditionalisti”, am fost martorii unui……inceput de mileniu… exploziv
          
          Sigur ca stiinta în general – în mod cu totul si cu totul particular fizica – furnizeaza la tot pasul surprize, dar cele ale anului 2001 au fost unele cât se poate de speciale, pentru ca au (re)adus în discutie subiecte pe care nu ne-am fi asteptat poate niciodata sa le vedem publicate în prestigioase reviste de specialitate. Asa s-a facut ca publicatiile stiintifice ale anului au inclus articole despre teleportare, despre viteze mai mari decât viteza luminii, despre calatoria în timp si masina timpului si altele asemenea, subiecte pe care pâna nu demult nici un cercetator serios probabil ca nu ar fi îndraznit sa le abordeze nici macar într-o discutie la o cafea cu colegii de laborator. Însa subiectul cel mai straniu care a fost adus în atentia publica este altul. Pentru ca daca cele de mai sus sunt… „prelungiri” ale realitatii în care traim si nu contrazic intuitia noastra omeneasca, ideea existentei unor extra-dimensiuni spatio-temporale o face! Chiar si dincolo de simplul exercitiu teoretic! De aceea, o stire facuta publica (la începutul lunii ianuarie, anul acesta) de una din cele mai serioase si prestigioase reviste de stiinta din lume, revista britanica „Nature”, ne determina sa v-o aducem la cunostinta.Surpriza razelor cosmiceDe fapt, totul a pornit de la o problema mai veche, cea a razelor cosmice – un adevarat torent de particule elementare care inunda atmosfera terestra provenind din adâncurile spatiului cosmic. De unde exact, nimeni nu stie nici astazi! Si cum „misterul” acestor radiatii trebuia rezolvat odata si-odata, s-a proiectat constructia, pâna în anul 2004, a unui mare observator astronomic în Argentina, observator care se va numi „Pierre Auger”. El va fi de fapt constituit din… doua observatoare, „perechea” celui argentinian urmând a fi montata într-un loc înca nestabilit în emisfera nordica. Vor fi doua retele acoperind fiecare o suprafata de 3000 de kilometri patrati cu câte 1600 de detectoare de particule elementare fiecare. Acestea vor înregistra „dusurile” de particule rezultate din ciocnirile care au loc între atomii din straturile superioare ale atmosferei si radiatia cosmica. Surpriza este însa alta: conform calculelor, unele din aceste ciocniri pot fi atât de puternice încât sa creeze… gauri negre în miniatura! Mai mici chiar decât un atom! Si care sa „se evapore” rapid, tradându-si existenta doar prin „dusuri” înca si mai intense de particule care sa cada pe Terra. Si totusi: energia razelor cosmice nu pare sa fie chiar suficienta pentru a crea asemenea gauri negre. Doar daca nu ne trezim, si-au spus cercetatorii.
          
          La marginea absoluta a realitatii
          Altfel spus, tot ce stiu astazi fizicienii despre structura si proprietatile Universului se poate spune ca se afla rezumat în cea mai spectaculoasa teorie de fizica realizata în ultimele câteva zeci de ani – Modelul Standard. Conform acestuia însa, pentru a produce o mini-gaura neagra este nevoie de o energie enorma, pe care radiatiile cosmice nu o pot niciodata avea. Niciodata – revin fizicienii, în particular Jonathan Feng si Alfred Shapere de la Massachusetts Institute of Technology din Cambridge, Massachusetts – cu exceptia situatiei în care Universul nu ar contine… mai multe dimensiuni decât cele trei spatiale si una temporala pe care i le cunoastem noi în prezent! Vi se pare „ceva” în afara oricarei intuitii omenesti? Dar ce „vedem” daca privim de la etajul 10, de pilda, cum un gradinar foloseste un furtun pentru udat florile? Vedem… o linie dreapta. Daca însa coborâm pâna la nivelul furtunului realizam cu usurinta cele doua dimensiuni „suplimentare” fata de ceea ce putem noi vedea de departe! Bine, veti spune, dar noi ne aflam efectiv la nivelul realitatii! Si atunci fizicienii ne vor întreba: care realitate? Pentru ca „sub noi”, în adâncimile materiei din care suntem compusi, se afla o întreaga lume, extrem de complexa si de complicata, lume in raport cu care noi ne aflam aproximativ în aceeasi pozitie în care s-ar afla o entitate de dimensiuni cosmice încercând sa priveasca la noi. Si acolo, „în strafundurile absolute ale materiei” s-ar putea foarte bine sa se afle acele extra-dimensiuni spatiale care sa faca posibile fenomene, cum ar fi crearea de mini-gauri negre, imposibil de explicat daca ne limitam doar la lumea dimensiunilor vizibile.
          
          Si ce daca?
          În premiera absoluta în stiinta, Observatorul Pierre Auger îsi propune sa extinda investigarea radiatiei cosmice la studiul însusi spatiu-timpului si, implicit, la identificarea asa-ziselor dimensiuni suplimentare. Acestea vor putea fi puse în evidenta prin intermediul unei adevarate avalanse de gauri negre generate la energii mult inferioare celor calculate „în conditii normale”, adica în doar trei dimensiuni spatiale. Daca rezultatele vor confirma existenta acestor extra-dimensiuni, ceea ce va însemna înca… un cutremur în conceptia noastra despre Univers. Inclusiv deschiderea unor orizonturi neasteptate pentru includerea în discutie a aspectelor de constiinta sau, daca preferati, a influentei directe a „factorului uman” asupra realitatii „obiective” a Universului. Sa fi avut dreptate tot Teilhard de Chardin când spunea ca „adevarata fizica este aceea care va ajunge sa integreze omul într-o reprezentare coerenta a lumii”?