Tehnicianul Terry Campbell lucra, împreuna cu doi colegi, la instalarea suprafetei sintetice a unui teren de hockey într-o mica localitate din Berkshire, Regatul Unit. Era în jurul orei 15.00, duminica 26 iunie 2005. Dintr-o data au vazut plutind pe cerul senin si albastru ceva ce semana cu „o scrumiera rotunda si adanca”.
Obiectul statea nemiscat, iar lumina soarelui se reflecta de pe el „ca de pe un obiect metalic sau vopsit”. „Era de parca ar fi avut o oglinda cu care îti baga din cand în cand soarele în ochi”. Aparent avea cam o treime din marimea unei aeronave obisnuite. Cei trei au urmarit obiectul cam un sfert de ora. Apoi acesta a fost acoperit de nori, iar cand norii s-au departat, obiectul disparuse si el. Martorul admitea ca putea sa fie un obiect facut de mana omului, sau un fenomen natural, pe care el nu fusese în stare sa-l identifice… Dar putea fi si un OZN…
Cu o saptamana înainte, mai multi locuitori din împrejurimi vazusera si ei ceva ce li s-a parut a fi o nava extraterestra. În 13 iulie 2005. La ora 16.40 Clare Smith privea pe geamul dormitorului ei, din zona Hammersmith a Londrei. Era o zi calda si însorita, cu cativa nori cenusii, între care a zarit un obiect neobisnuit, pe care l-a urmarit atent. „Dupa cateva secunde si-a schimbat brusc directia de zbor. Nu putea fi un avion” – raportase ea – „si cand a luat-o spre stanga mea, a aparut un alt obiect asemanator, apoi înca vreo cateva, zburand unele în jurul celorlalte. Erau în total cam zece obiecte argintii. E greu de spus ce forma aveau, deoarece erau foarte sus, la nivelul avioanelor conventionale. Se miscau destul de repede.”
În ziua de 11 iulie 2005, la ora 21.00, Mark Couch si logodnica lui iesisera sa plimbe cainele în South Wigston, Leicestershire, cand au zarit pe cerul senin o lumina stralucitoare, similara cu cea a planetei Marte la maxima apropiere. Cobora vertical, ceea ce l-a facut pe Mark sa creada ca e poate un meteorit. Apoi obiectul a încetinit, a schimbat directia spre nord, ca brusc s-o ia, orizontal, spre vest. Dupa putin timp, si-a schimbat din nou directia, tot orizontal, spre sud-vest, lasand în urma sa o coada rosietica. Dupa 20-30 de minute aceasta urma era înca vizibila, ca si obiectul, care arata ca o cicatrice portocalie pe cerul pe care apusese Soarele. Alaturi de ea mai era si o alta „cicatrice” asemanatoare.
În aceeasi zi, la ora 16.45 Neill Drever se gasea cu nevasta si baiatul lor de doi ani la Coniston Lake din Cumbria. Dupa ce s-a întors acasa, a descoperit ca pe noua fotografii luate cu aparatul sau digital, au aparut – la descarcarea în calculator – obiecte stranii si neasteptate. El era sigur ca, în acea dupa-amiaza perfect senina, nu vazuse si nu auzise nici un obiect pe cer. Iar baietelul, care era pasionat de avioane, n-ar fi omis sa-i atraga atentia daca ar fi vazut vreunul, asa cum facea de fiecare data.
Pe 8 iulie 2005, la ora 19.40, martorul Nash raporta: „Era o seara cu atmosfera neobisnuit de clara, în zona docurilor din Preston, Lancashire. Am facut o fotografie a docurilor cu telefonul mobil, în timp ce stateam cu sotia pe plaja, langa apa”. Cand a vizualizat ulterior fotografia, a observat ceva neobisnuit în coltul din dreapta sus al imaginii. Nu era nici pasare, nici elicopter sau avion, ci un obiect lung, negru, posibil triunghiular, vazut dintr-o parte. Nu au fost nici un fel de lumini si nu s-a auzit nici un sunet. Martorul spunea ca tine fotografia la dispozitia doritorilor, fiind el însusi foarte interesat în lamurirea misterului.
Ozn-uri apar pe fotografii digitale în Mexic
În 3 iulie 2005, la ora 11.00, Juan Antonio Lopez Quiroa a reusit sa fotografieze, cu un aparat digital, un obiect care zbura deasupra orasului Culiacan din nordul Mexicului. Interesant ca el nu vazuse nimic cu ochiul liber. Ufologul mexican Dr. Ana Luisa Cid Fernandes, care a raportat întamplarea, mentiona ca ea însasi facuse, în 23 mai 2005, seara la ora 19.00, o fotografie digitala a dealului Cerro Chiquihuite în nordul orasului Mexico City, descoperind ulterior pe fotografie un OZN.
Autor: DAN D. FARCAS
Comentarii