Poluarea cu mase plastice si impactul acestora asupra mediului înconjurator reprezinta, de câteva decenii, unul dintre cele mai mari motive de îngrijorare pentru ecologisti.
Atunci când materialele plastice se descompun, mici bucati din ele ajung sa polueze aerul, oceanele, alimentele noastre – si chiar sângele nostru, dar un nou material ar putea contribui la limitarea acestui fenomen, cu ajutorul unor „prieteni” neasteptati: microbii.
Un experiment urias
Acest tip nou de material plastic se poate descompune atunci când este expus la anumite bacterii. Scopul ar fi limitarea capacitatii plasticului de a ramâne suficient de mult timp în natura pentru a dauna ecosistemelor – si implicit oamenilor.
„Practic, în momentul de fata desfasuram un experiment urias pentru stoparea influentei nocive a microplasticelor si nanoplasticelor”, spune Michael Burkart, biolog chimist la Universitatea din California, San Diego (UCSD). Burkart este unul dintre fondatorii companiei „Algenesis Materials”, compania care dezvolta noul tip de material plastic.
Majoritatea materialelor plastice sunt fabricate în prezent din titei, un combustibil fosil. În urma cu patru ani, echipa lui Burkart a dezvoltat un nou tip de plastic, din blocuri de constructie care pot fi produse de alge. Ei au demonstrat ca acest plastic se descompune rapid atunci când o anumita specie de bacterii se hraneste cu el.
În mediul înconjurator, bucatile mari de plastic tind sa se descompuna în bucati din ce în ce mai mici. În cazul în care plasticul initial este fabricat din combustibili fosili, aceste bucati pot rezista vreme de secole pâna sa se descompuna complet. În schimb, echipa lui Burkart raporteaza ca noul plastic nu va ramâne în mediu suficient de mult timp pentru a dauna faunei salbatice (sau oamenilor).
Descompunere rapida, în 90 de zile
Noul plastic este un tip de poliuretan, material folosit în prezent, printre altele, la fabricarea de spume, vopsele si adezivi. El este biodegradabil si contine mai multe componente chimice. Grupuri chimice mici, cunoscute sub numele de esteri, leaga toate aceste componente într-un lant prelung.
Bacteriile pot descompune esterii, eliberând blocurile de constructie. Aceste blocuri sunt fabricate din ingrediente produse de plante si alge. Multe tipuri de microbi descompun plantele si algele si consuma componentele respective, iar cercetatorii afirma ca microbii ar putea face acelasi lucru cu elementele constitutive ale noului plastic. Pentru a testa acest lucru, membrii echipei lui Burkart au descompus noul material în particule mici. Apoi au facut acelasi lucru cu un alt tip de plastic, fabricat însa din combustibili fosili – respectiv acetat de etil vinil sau EVA. La finalul experimentului, cercetatorii au introdus microplasticele cu compost proaspat – un amestec umed de plante descompuse, deseuri alimentare si microbi. Dupa 90 de zile, 68% din noul plastic se descompusese deja.
Cifra a urcat la 97% dupa aproximativ sapte luni. În schimb, cercetatorii nu au observat nicio descompunere a EVA în tot acest timp. Compostul are tot ceea ce are nevoie plasticul pentru a se degrada: microbi pentru a-l descompune si apa. De asemenea, materialul se poate descompune si în solul umed sau în ocean.
Ambalajele alimentare ar putea fi total degradabile
Noul plastic nu se va descompune în timp ce este folosit, asigura Stephen Mayfield, genetician la UCSD si directorul executiv al „Algenesis Materials”. Pentru a descompune microplasticul, „trebuie sa stea într-un mediu umed 24 de ore pe zi, sapte zile pe saptamâna”, spune el. „Daca întrerupi acest ciclu, chiar si pentru o perioada scurta de timp, ucizi microorganismele.”
Atunci când microbii descompun materialele vegetale, cum ar fi celuloza, ei elibereaza dioxid de carbon (CO2), un gaz cu efect de sera. Cercetatorii au decis sa compare productia de dioxid de carbon a microbilor care se hranesc cu noul microplastic cu cea din momentul în care acestia au consumat celuloza.
Descompunerea noului plastic a eliberat la fel de mult dioxid de carbon ca atunci când microbii au „mâncat” aceeasi cantitate de celuloza. Acest lucru sugereaza ca microbii au descompus plasticul la fel de bine ca si plantele.
Oamenii de stiinta au gasit chiar si o bacterie care poate supravietui doar „rontaind” bucati din noul plastic. La finalul experimentului, echipa UCSD a realizat o carcasa de telefon mobil dintr-un poliuretan similar, pe care microbii îl pot descompune. Ei au lasat-o în compost umed timp de un an, iar carcasa era total decolorata si aproape descompusa.
Aceste schimbari indica faptul ca microbii care traiesc în mod natural în compost o descompusesera. Oamenii de stiinta au acoperit, de asemenea, o bucata de tesatura cu noul plastic. Dupa ce a fost amestecata cu compostul timp de doua saptamâni, acea tesatura s-a destramat cu usurinta.
Poliuretanul este folosit uneori pentru a acoperi fibrele naturale, cum ar fi lâna si bumbacul, pentru îmbracaminte. În timp, acel strat de plastic se desprinde, „fragmentându-se în bucati din ce în ce mai mici si nu dispare niciodata”. A avea ceva care poate fi usor de descompus de bacterii, spune ea, este mai bine decât „sa avem plastic persistent în mediul înconjurator”.
Mergând mai departe, compania spera sa înceapa sa produca materiale plastice biode-gradabile, de unica folosinta, sustine Mayfield. Acestea ar putea, de exemplu, sa înlocuiasca materialele utilizate în prezent în ambalajele alimentare, spune el. Si apoi „nu ne ramâne decât sa aruncam ambalajele într-o gramada de compost si ele vor deveni mulci (strat de materie organica – frunze, paie, resturi vegetale etc.) în aproximativ 90 de zile”.
GABRIEL TUDOR
Comentarii