2002 – Satelitii, copii ale creierului uman

          – Peste doar un an, primii sateliti care nu vor mai avea nevoie de permanenta supraveghere de la centrele de comanda terestre se vor aventura în spatiul cosmic.
          – „Robotul – cu creier” va lua decizii in timp real
          -Retelele neuronale „imprumuta” calculatorului elemente de functionare a creierului.

          – Peste doar un an, primii sateliti care nu vor mai avea nevoie de permanenta supraveghere de la centrele de comanda terestre se vor aventura în spatiul cosmic.
          – „Robotul – cu creier” va lua decizii in timp real
          -Retelele neuronale „imprumuta” calculatorului elemente de functionare a creierului.
          
          Un nou software pentru NASA
          
          Desi pâna acum doar în romanele si filmele stiintifico-fantastice se întâlneau nave care se conduc singure, calculatorul de bord „contopindu-se” cu creierul comandantului, NASA nu se afla la primele încercari de utilizare a unor software-uri inteligente pentru pilotarea navelor spatiale. Anul 2002 va însemna însa un test major pentru noul „creier” care va trebui sa conduca zborul unei triplete de sateliti fara asistenta controlorilor terestri, si aceasta pe parcursul unei misiuni de trei luni – Three Corner Sat!
          Cei trei sateliti, fiecare cântarind mai putin de 20 kg, vor fi lansati într-o configuratie compacta de pe naveta spatiala. Noul software foloseste o tehnologie extrem de avansata, capabila sa ofere raspunsuri rapide la cele mai diverse situatii. Dupa cum declara de curând Dr. Steve Chien, cercetator principal si seful echipei de planificare automata si de tehnologii la Jet Propulsion Laboratory, NASA, Pasadena, „Ca un creier care foloseste inputuri externe pentru ochi si urechi, atunci când are de luat o decizie, noul software foloseste semnale provenite de la senzorii navei, cum ar fi camerele de luat vederi, pentru a-si stabili deciziile necesare îndeplinirii misiunii.”
          Scopul principal este transmiterea de imagini stereo, zborul în formatie si posibilitatea unor operatii si actiuni de comanda inovatoare.Alegerea le apartine! O formulare alternativa a acestui extraordinar proiect al Universitatilor din Arizona, Colorado si New Mexico, precum si al NASA, este realizarea performantei ca noul „comandant” sa… decida singur privind selectia informatiilor ce urmeaza a fi transmise pe Terra. Daca pâna acum toate misiunile spatiale transmiteau… tot ce vedeau, de data aceasta robotul-cu-creier care va comanda zborul celor trei sateliti va avea capacitatea de a lua decizii în timp real, efectuând o selectie a materialului colectat si transmitând doar ce este strict esential. Consecinta: timp economisit atât în prelucrarea datelor la sol cât si în transmiterea lor, permitând astfel navei „sa se concentreze” asupra unor sarcini mai importante. Sigur ca va exista oricând posibilitatea ca o echipa de la sol sa dezactiveze sistemul de comanda automata si sa revina la modalitatile traditionale de comanda a zborului. Pâna atunci însa, decizia va apartine calculatorului de comanda a misiunii!Robotul care ia decizii
          
          Prima problema care se pune este, evident, cum sa determini un calculator sa ia singur o decizie, confruntat cu o situatie realL, stiut fiind ca el reactioneaza doar conform programului pe care i-l scrie omul. Scopul final este deci un calculator care sa gândeasca la fel ca un om. Imposibil? Se pare ca nu. Examinând „tehnicile” de învatare bazate pe capacitatea omului de a vedea si de a observa, prima „bariera” ce trebuie depasita este cea a logicii bivalente, care nu ofera decât doua posibilitati: „adevarat” sau „fals”, „negru” sau „alb”, „da” si „nu”. Solutia se afla în asa numitele „logici vagi”, care recurg la decizii probabilistice: de pilda, în loc de „copacul are 30 m”, calculatorul va spune „exista o probabilitate de 80 la suta ca acest copac sa faca parte din grupul cu înaltimi de 30 m si 20 la suta sa faca parte dintr-o alta categorie.” La aceasta se adauga folosirea retelelor neuronale, care „împrumuta” calculatorului elemente din organizarea si functionarea creierului. Noul software pe care NASA îl va experimenta în curând va permite efectiv ca într-un timp rezonabil sa dispunem de roboti care sa ia singuri deciziile. „Copiii” se vor emancipa de sub tutela „parintilor”!Înapoi pe Terra!
          
          S-a vorbit nu o data si mai ales s-a reprosat cercetarilor avansate, inclusiv celor spatiale, ca nu ar servi cu nimic „îmbunatatirii calitatii vietii” la nivelul societatii umane de pe Pamânt. Fara sa mai intram în alte exemple si comentarii, sa mentionam doar ca noile software-uri pregatite pentru viitoarele zboruri spatiale sunt deja folosite si nu doar pentru dispozitive sofisticate, cum ar fi unitatile terestre automate de comunicare, sau pentru controlul liniilor de productie de automobile, calculatoare, cip-uri, dar chiar si în fabricile de confectii si pentru retelele de distributie ale marilor magazine. Tot ce stiinta avansata investeste în cercetare se întoarce la oameni. Mai devreme sau mai târziu…