Anticipari care au atârnat de o virgula

Hotarât lucru, „profesia” de prooroc nu e una dintre acelea cu care poti ajunge la limanul pensiei cu „vechime integrala si limita de vârsta”! Fie ca li s-au împlinit prevestirile, fie ca nu – multi au sfârsit-o prost, înainte de soroc. Bunaoara Cassandra, nefericita fiica a lui Priam, regele Troiei, ale carei precognitii n-au fost luate în seama de concitadini.
Hotarât lucru, „profesia” de prooroc nu e una dintre acelea cu care poti ajunge la limanul pensiei cu „vechime integrala si limita de vârsta”! Fie ca li s-au împlinit prevestirile, fie ca nu – multi au sfârsit-o prost, înainte de soroc. Bunaoara Cassandra, nefericita fiica a lui Priam, regele Troiei, ale carei precognitii n-au fost luate în seama de concitadini. Mai norocoasa s-a dovedit a fi Pythia, preoteasa din templul lui Apollo, din Delphi, ale carei oracole, mestesugit formulate, îi multumeau pe toti. Astfel daca, sa zicem, o capetenie militara dorea sa afle daca va avea ori nu succes într-o batalie, Pythia, dupa ce îsi „consulta” zeul tutelar, îi raspundea sibilinic „Nu, vei avea”. În caz de înfrângere, talmacirea oracolului era simpla: i se spunea nefericitului ca nu exista nici o virgula în cuprinsul mesajului divin! Ei bine, smecheria nu numai ca a tinut, dar a facut-o pe preoteasa vestita în întreaga lume a vechilor greci! Nici Nostradamus nu s-a descurcat prea rau, de vreme ce tot mai descoperim întelesuri în obscuritatea centuriilor. Ce-i drept, „revelatiile” le avem dupa ce s-a petrecut un eveniment, chipurile „anticipat” de Nostradamus – si nu înainte de producerea acestuia, asa dupa cum ar fi fost de dorit sa se întâmple. Dar sa nu fim prea cârcotasi cu cel ce si-a prevestit data mortii! Nu mai vorbim de horoscoapele redevenite la moda în zilele noastre, de ghicitul în ghioc, în datul cu bobi, de tarot, de zatul cafelei si alte „metode de lucru” ale chiromantilor. Exista însa si viitorologia, o îndeletnicire prin care oamenii de stiinta cauta sa sparga zidul care ne desparte de ziua de mâine. Cu ajutorul informatiilor oferite de statistici, al dinamicii trendurilor pe care le cunosc feluritele domenii ale cunoasterii umane, precum si fenomenele care se petrec în economia mondiala sau în economia unei anumite tari, viitorologii încearca sa extrapoleze aceste date si sa realizeze astfel prognoze pe termen scurt, mediu sau lung. Însa cu cât complexitatea fenomenelor analizate este mai mare, cu cât volumul de date sporeste, cu atât precizia anticiparilor este mai diluata. O singura „defectiune”, întâmplatoare ori nu, în lantul evenimentelor si prezicerea devine – daca devine! – realitate la un cu totul alt termen. Sa luam drept exemplu prognozele privind dezvoltarea domeniului spatial. Cu aproape un sfert de veac în urma, M. Gunkel, de la Hudson Institute din SUA, extrapolând realizarile de pâna atunci, îsi dadea cu presupusul asupra evenimentelor cosmice principale care urmau sa se împlineasca în urmatoarele doua secole (!). Iata cum vedea el viitorul „cuceririi” Cosmosului:Anul 1983 – va fi definitivata harta resurselor minerale ale Lunii.Anul 1987 – va fi definitivata harta resurselor minerale ale planetei Marte.Anul 1988 – numeroase echipe reprezentând marile puteri si state mai mici vor efectua activitati complexe în spatiu.Anul 1993 – Natiunile Unite vor administra spatiul cosmic.Anul 2000 – se va inaugura prima exploatare miniera a unui asteroid. Se va inaugura prima comunitate în spatiu. Procedeele poluante vor fi mentinute în afara atmosferei terestre apropiate.Anul 2010 – Se va produce prima nastere în spatiu.Anul 2020 – Descoperirea în spatiul cosmic a unor forme superioare de viata. Probabil va fi depasita viteza luminii.Anul 2040 – Peste 100.000 de persoane vor trai si munci pe Luna.Anul 2105 – Tot mai multi oameni vor trai în spatiu.Anul 2175 – Întâlnirea efectiva cu fiinte de pe alte corpuri ceresti. Citindu-le azi, nu poti sa nu zâmbesti de naivitatea unora dintre aceste anticipari. Cu pieptul bombat de mândrie, umflându-ne muschii, scrutam semeti viitorul, cu aerul si siguranta marilor cuceritori. Azi – Luna, mâine – Marte, asteroizi si ce ne-o mai cadea sub ochi iar poimâine… Mai vedem noi! Câte s-au împlinit? Azi nici pomeneala sa fi fost definitivata harta resurselor de pe Luna iar despre harta lui Marte – ce sa mai vorbim, de vreme ce se pare ca, de la o vreme, nu prea mai avem noroc – sau nu suntem doriti?! – cu sondele de explorare pe care le trimitem si… dispar într-o veselie! Nu izbutim sa administram cum trebuie nici macar Pamântul, asa încât n-are rost sa ne gândim deocamdata la administrarea spatiului cosmic. Minerii pentru moment sunt disponibilizati pe ici-pe colo, pe Terra, si mai au destul de asteptat pâna sa ia drumul minelor cosmice… Ce-i drept, în acest an s-au pus bazele primei „comunitati spatiale” prin intrarea în functiune a principalelor module care vor constitui în anii urmatori Statia Spatiala Internationala. Daca ne gândim la cât de urias este efortul financiar presupus de continuarea explorarii spatiului cosmic, de vreme ce a trebuit ca marile puteri – SUA, Rusia, Uniunea Europeana, Japonia – sa-si uneasca fortele pentru a materializa proiectul acestei statii, e lesne de înteles ca ideea „mutarii tehnologiilor poluante în afara atmosferei terestre” o sa mai zaca prafuindu-se în sertare înca mult si bine. Ar fi mult mai ieftin si mai eficient, din toate punctele de vedere, sa descoperim aici, pe Pamânt, acele tehnologii care sa conduca la eliminarea poluarii produse azi de anumite industrii. Cât priveste prognozele pentru veacurile urmatoare – mare lucru nu ar fi de spus. Întrucât nu avem pretentia de a fi Mafalda, nu putem zice nici da, nici ba. Cu toate ca, la drept vorbind, daca nu prea s-au brodit prezicerile de pâna acum ale lui Gunkel, nu vedem de ce, de acum înainte, ele se vor împlini la termenele anticipate. Oricum ar fi, promitem sa va dam de veste, în numarul 1500 al revistei „Magazin” în eventualitatea în care prima nava cosmica va sfarâma bariera vitezei luminii, tâsnind spre inima Galaxiei! Teama ne e, însa, ca în acel numar al viitorului nu vom avea macar sansa de a va istorisi zborul unei amarâte rachete fotonice „clasice”. Asa încât îndraznim sa proorocim, la rândul nostru, ca în cel mai fericit caz minunea zborului supraluminic o veti afla rasfoind paginile numarului 15.000 al revistei „Magazin”! Speram ca veti avea rabdarea necesara pentru a va convinge daca am avut ori nu dreptate. În ce ne priveste – noi nu prea murim de curiozitate sa aflam daca ni se va împlini profetia si nici nu tinem mortis sa mai fim atunci în redactia revistei – fiindca probabil vom avea altceva mai bun de facut. Ce anume – vedem noi pâna atunci! Sanatosi sa fim cu totii!