Controverse cosmologice

          Legile lui Einstein sub semnul intrebarii
          
          – Avem legi universale sau doar..

          Legile lui Einstein sub semnul intrebarii
          
          – Avem legi universale sau doar… regulamente locale?
          – Strania creatie a „habitatului cosmic”
          – Depindem de echilibrul unor factori
          – A existat un început?
          – Legile actuale s-ar putea sa fie valabile doar pentru Universul nostru si nu pentru celelalte universuri.
          
          Conferinta la Cambridge. Atunci când privesti un film sau citesti o carte SF, lucrurile sunt relativ simple: exista o conventie pe care ai acceptat-o si la sfârsitul cartii sau filmului… totul se termina. De cele mai multe ori nu te mai gândesti la fanteziile autorului mai mult decât o ora sau doua.
           Ce ne facem însa când 30 dintre cei mai distinsi astronomi si cosmologi contemporani fac o afirmatie transanta: legile care, credem noi, guverneaza Universul, inclusiv relativitatea einsteiniana, trebuie rescrise! De ce? În primul rând pentru ca legile acestea s-ar putea sa fie valabile doar pentru Universul nostru, si nu si pentru celelalte universuri a caror existenta nu mai este în prezent pusa sub semnul întrebarii. „Devine din ce în ce mai probabil ca regulile, despre care credeam ca sunt fundamentale de-a lungul timpului si spatiului, sa fie doar niste regulamente, valabile numai în portiunea care ne revine noua.” Aceste cuvinte apartin nu unui mai insemnt sau mai putin insemnat scriitor de anticipatie, ci însusi Astronomului Regal al Marii Britanii, Sir Martin Rees. „Creatia începe sa apara ca ceva chiar si mai straniu decât ne-am imaginat”, spune tot el în recenta sa carte „Habitatul nostru cosmic”. Si, profund preocupat de aceste lucruri, el convoaca, împreuna cu celebrul Stephen Hawking, o… conferinta privata. La Cambridge. Locul unde acum peste 300 de ani se publica prima teorie a Universului de catre cel care, pâna la sosirea lui Einstein, a detinut, practic necontestat, un fel de „exclusivitate” a cunoasterii sale: Sir Isaac Newton.
          
          Mostenirea lui Einstein contestata. Ce ar trebui în fond „schimbat” la Einstein? În primul rând afirmatia privind constanta absoluta a vitezei luminii în vid, celebrii 300000 km/sec. Aceasta pentru ca cercetari actuale fac din ce în ce mai evident faptul ca viteza luminii era MAI MARE în primele stadii ale evolutiei Universului! Teoria Relativitatii a lui Einstein, unul din cele mai mari (daca nu cel mai mare) triumfuri ale Cosmologiei secolului XX, descrie modul în care „comportarea” Universului este controlata de gravitatie. Aceasta concluzie, pentru care Einstein si-a asumat într-un fel curajul de a o sustine, a fost în fond consecinta enormului numar de observatii, cercetari experimentale si teoretice, care au reprezentat studiile privind originea si evolutia Universului, adica ceea ce constituie însusi obiectul Cosmologiei. Care, în secolul pe care tocmai l-am încheiat, a beneficiat de contributia formidabila a fizicienilor, doritori sa „gândeasca ceea ce nu poate fi gândit” privind creatia. Pentru Einstein însa exista un subiect si mai profund: a avut Dumnezeu vreo alegere? Cu alte cuvinte: ar fi putut legile fizicii, care guverneaza Universul nostru format dupa Big Bang, sa functioneze altfel?
           Raspunsul lui Einstein a fost: NU. Dar s-a întâmplat un lucru: evolutia fara precedent a tehnologiei de toate felurile si chiar si a Fizicii însasi din ultima jumatate de secol a transformat Cosmologia dintr-o stiinta teoretica, în una practica. Impunând astfel re-examinarea concluziilor lui Einstein.
           NOI, de la cele mai marunte fire de praf, la Universul întreg, suntem jocul echilibrului între diferiti factori cosmici. Unul dintre acestia este nivelul de producere a energiei de catre reactiile de fuziune din stele, printre care si Soarele: 0,7 la suta din masa de hidrogen dintr-o stea se transforma în energie, în… lumina stelara. O diferenta infima sa fi existat si nici noi, nici Universul nostru nu am mai fi existat. Sau, cel putin, nu am mai fi fost aceiasi.
          
          Un inceput discutabil. Asa cum îl imaginam si îl întelegem noi astazi, Universul este „neted” – adica materia si energia sunt distribuite uniform pe întinsul sau. Dar nimic nu a impus o asemenea situatie: teoretic vorbind, aceeasi cantitate de materie ar fi putut fi cuprinsa în doar câteva gauri negre sau totul sa fi fost doar un fel de strat subtire de vapori plutind… unde oare? „Se poate ca legile care guverneaza Universul sa nu se schimbe, dar este o coincidenta remarcabila ca ele sunt exact cele necesare pentru producerea vietii”, spune Martin Rees. Si adauga: „Pare prea simplu pentru a fi adevarat!”
           Alternativa pe care el si alti cercetatori o iau în consideratie este ideea ca Universul nostru este doar unul dintr-un numar infinit de universuri, în fiecare actionând legi diferite ale naturii. Unele universuri ar fi formate doar din câteva gauri negre uriase; altele nu ar fi decât o masa uniforma de gaz înghetat. Un… „MULTIVERS”, de fapt, al carui mod de functionare si evolutie ramâne înca neînteles si controversat. De exemplu, Hawking însusi este în dezacord cu unii din colegii sai în ceea ce priveste ideea unei întregi serii de Big Bang-uri, pe motiv ca aceasta ar „extinde” totul într-un trecut infinit, excluzând astfel posibilitatea unui început. Sau dând o cu totul alta semnificatie unor notiuni cum ar fi „începutul” sau „sfârsitul”.
           SF în lumea marii stiinte? Sau pur si simplu dovada clara ca nici o fantezie nu depaseste în fond realitatea? Avem cu adevarat nevoie de un nou Einstein pentru a întelege toate acestea? Oricum, DACA suntem tentati sa ne gândim ca un viitor „presarat” de multe, multe, universuri, asemenea celor imaginate de acesti mari oameni de stiinta contemporani, va veni vreodata, nu noi vom fi „acolo” pentru a-l întâmpina…