Din cand in cand ideea sfarsitului lumii este plimbata ca mortul prin fata ferestrei. Ea are menirea de a strecura dramul necesar de teama pentru propria fiinta. Lasand la o parte filmele de la Hollywood care ne prezinta scenarii apocaliptice, dar si recenta gogorita a calendarului mayas, cercetatorii fac si scenarii care, rivalizand cu cele de la Hollywood, includ amenintari reale venite fie din Cosmos, fie de pe Pamant si care ar putea duce, intr-o buna zi la disparitia celei de-a treia planete de la Soare.
Disparitia planetei sau doar a civilizatiei?
Vom incerca sa facem o distinctie intre disparitia definitiva a planetei noastre si disparitia civilizatiei, asa cum o cunoastem noi astazi. Prima varianta ar putea duce la transformarea Pamantului in pulbere stelara sau doar intr-un taram neprielnic vreunei forme de viata (sa zicem ca Marte sau Jupiter), cea de-a doua ar duce la disparitia masiva a oamenilor (dar nu completa) si a unor specii de animale, pasari sau pesti. Asta ar insemna pentru fiintele umane supravietuitoare reintoarcerea la viata cavernelor, a oamenilor de Neanderthal de acum 600.000 de ani, cu speranta cuibarita in suflet ca, poate, dupa un milion de ani am putea redeveni o civilizatie evoluata tehnologic. Sa vedem, pe scurt, care ar fi cateva dintre aceste pericole.
ACCELERATORUL DE PARTICULE. Fizicienii au avertizat de mai multa vreme ca acceleratoarele de particule ar putea distruge Pamantul. Cand pentru accelerarea protonilor sunt folosite campuri magnetice enorme, ei s-ar putea ciocni la viteze suficient de mari pentru a crea gauri negre sau materie alterata. Aceste mici gauri negre ar putea inghiti Pamantul iar materia alterata, denumita de unii fizicieni in mod aiuritor strangelets (un fel de chestii ciudate, ca sa nu i se spuna materie neagra) ar distruge materia obisnuita cu care ar veni in contact, anihiland intreaga planeta! Temerile si teoriile, care s-au dovedit pure exercitii de creatie literara mai curand decat abordare stiintifica, au devenit ridicole o data cu construirea langa Geneva a acceleratorului de particule denumit Large Hedron Collider (LHC). Daca pana in 2008, fizicienii, sa zicem literati, asigurau ca posibilitatea aparitiei unor gauri negre sau a materiei alterate e redusa deoarece actualele acceleratoare, in functiune pana la acea data, sunt prea slabe pentru a produce asemenea fenomene, temerile si avertizarile lor s-au amplificat in preajma primelor experiente ale LHC. Nici o gaura neagra nu a inghitit Pamantul!
GAURILE NEGRE. Desi conceptul de gaura neagra a fost initiat de Einstein (fara suport stiintific) ideea a fost instaurata in Enciclopedii dupa ce Stephen Hawking si colaboratorul lui, Roger Penrose, au dovedit existenta lor (teoretica) in 1970. "Au dovedit existenta lor" e un fel metaforic de a spune, pentru ca nici azi nu toti fizicienii o accepta. Asa cum aratam in Magazin (nr. 43 din 25 octombrie 2012) astrofizicianul Abnas Mitra a demonstrat ca ideea lui Hawking este eronata, in realitate gaurile neexistand! Intr-o scrisoare el a scris raspicat "Ati gresit, domnule Hawking!". Lucru pe care, la o conferinta de la Roma l-a admis chiar Hawking, atunci recunoscand ca probabil e vorba despre alte fenomene astronomice si nu despre gauri negre. Dar chiar si daca ar exista (unii astronomi s-au grabit sa le si numere, ar fi 10 milioane (?!?), ele ar fi prea indepartate de masele astronomice mari cum este si Sistemul nostru solar pentru a avea vreun efect asupra lor. In viziunea (poetico-literara) a unor fizicieni, daca o gaura neagra s-ar apropia de Pamant sau chiar de Sistemul nostru solar, orbitele planetelor s-ar schimba dramatic ceea ce ar insemna sfarsitul Pamantului sau Pamantul ar fi pur si simplu inghitit, impreuna cu restul planetelor, cum spun teoriile mai ambitioase. Toate bune si frumoase, dar deocamdata, gaurile negre nu exista decat pe hartie, in interminabilele si de neinteles calcule matematice!
INTERVENTIA DIVINA. Daca acceptam ca Pamantul a fost creat (impreuna cu tot Universul) de o entitate divina, denumita de crestini Dumnezeu (nu insistam pe definirea mai exacta a cuvantului din Geneza), atunci tot ea ar putea sa-l si distruga. Credinciosii cred asta cu tarie. Crestinii se uita in Cartea Revelatiei, evreii in Cartea lui Daniel iar musulmanii cred ca venirea lui Mahdi va aduce sfarsitul Pamantului. Nu se stie daca al intregii Planete sau doar a civilizatiei ei (partiale).
ACTIVITATEA SOLARA. Din fericire, asa au fost aranjate lucrurile pe Pamant, atmosfera si campul magnetic ne protejeaza de efectul distructiv al exploziilor solare. Dar poate face fata Pamantul unei cresteri gigantice a activitatii solare? Probabil la asta se gandeau si egiptenii care il aveau ca zeu tutelar pe Ra (Soarele). Fara Soare, Pamantul n-ar exista, iar cu un Soare prea puternic, Pamantul s-ar transforma intr-un taram parjolit, mort. Fizicienii au descoperit ca pe unele stele din alte galaxii, radiatia solara poate creste si pana la de 20 de ori. Aceste super-emisii solare ar fi de milioane de ori mai puternice decat emisia Soarelui nostru. Daca Soarele ar emite, intr-o buna zi, o asemenea radiatie, Pamantul s-ar transforma in scrum. Si invers, daca activitatea solara s-ar diminua cu doar 1 la suta, cum au observat fizicienii ca se intampla pe alte stele, asta ne-ar arunca inapoi intr-o lunga epoca de gheata. Macar Pamantul n-ar disparea, in acest caz ar disparea doar civilizatia (partial).
INVAZIA EXTRATERESTRILOR. Parerile stiintifice sunt impartite. Unii oameni de stiinta cred ca sansele de a intalni extraterestri devin tot mai mari pe zi ce trece, altii cred ca, dimpotriva, ele sunt mici, foarte mici, aproape inexistente. Cosmologul Carl Sagan era atat de convins ca trebuie sa fie niste extraterestri agresivi prin Sistemul nostru solar incat a scris in 1952 secretarului de stat Dean Acheson pentru a-l intreba cum va raspunde SUA daca nave cu extraterestri vor aparea pe cerul patriei. Si tot el a fost cel care a pus umarul la infiintarea celebrului Program SETI (1961), care de atunci pana azi n-a descoperit nici o civilizatie extraterestra printre galaxii. Dar, sa admitem ca ar exista un conflict intre terrieni si extraterestri, atunci e probabil ca distrugerea Pamantului sa nu se petreaca, in cel mai rau, teoretiza Carl Sagan, extraterestri ne-ar fura toate bogatiile naturale sau ar putea sa distruga planeta din greseala! Idei puerile, preluate aproape integral, in urma cu doi ani, de fizicianul teoretician Steven Hawking, care credea ca daca ar sosi extraterestrii, ar face-o doar sa ne ia toate bogatiile naturale pentru a se putea muta in alta parte a Universului!
RAZBOI NUCLEAR. Hawking crede ca un razboi nuclear, devastator, care sa distruga civilizatia umana este posibil la un moment dat. Cand? Fizicianul crede ca peste 1.000 de ani! Ce se poate face pana atunci? "Este foarte important sa colonizam spatiul. Cred ca vom reusi pana la urma sa cream colonii auto-suficiente pe Marte si pe alte planete din Sistemul nostru solar, insa asta nu se va intampla in urmatoarea suta de ani", prognozeaza Hawking, fara sa prezinte nici un argument stiintific. Viziunile lui "literare" seamana, inca o data, cu cele ale lui Carl Sagan care, in anii '70, era convins ca in 2001, calatoriile spatiale ale omului spre alte galaxii vor fi posibile, ceea ce a ilustrat apoi foarte convingator Stanley Kubrik in filmul sau 2001: A space Odyssey. Dar filmul e una si realitatea e alta, iar tot ceea ce am putut realiza sunt simple zboruri circumterestre.
CONCLUZIE. Consolarea ar fi ca daca de pericolele din Cosmos nu ne putem in nici un fel apara si Planeta ar disparea fara ca noi sa putem sa intervenim in vreun fel, in privinta disparitiei civilizatiei ar mai ramane ceva sanse de supravietuire, chiar daca in niste pesteri inghetate, in conditii pe care astazi nici nu ni le putem imagina din interiorul unui trai incremenit in propria magnificenta. (George Cusnarencu)
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii