Gradinile suspendate ale arheofictiunii

          De la Cristofor Columb, la templieri
          Cine a fost mai întâi: oul (lui Columb) sau gaina (chinezilor)?
          O scrisoare pierduta dincolo de mare
          Goana dupa aur naste vise S.F.

          De la Cristofor Columb, la templieri
          Cine a fost mai întâi: oul (lui Columb) sau gaina (chinezilor)?
          O scrisoare pierduta dincolo de mare
          Goana dupa aur naste vise S.F.
          
          Sa ne închipuim ca faimosul Cristofor Columb, descoperitorul oficial al Americii (din partea europenilor, caci bastinasii o „descoperisera” de când se stiu), ar fi avut o surpriza de proportii, la apropierea de tarmurile Lumii Noi: o sumedenie de alte nave acostate deja, cu un design înca necunoscut de el si cu puntile pline de indivizi mici, galbeni si cu ochii oblici; chinezi, adica. Dar nu trebuie sa facem noi un asemenea efort de imaginatie, câta vreme de mult timp trudesc la faurirea marilor pacaleli planetare indivizi cu mintile ascutite, unii asa-zisi cercetatori, deveniti câteodata celebri si bogati. Ca-n filme!
          Batrânul comandant de submarin britanic Gavin Menzies este convins ca marinarii asiatici au fost primii navigatori care au pus piciorul pe actualul pamânt american, în 1421. Deci, cu sapte decenii înaintea lui Columb. Baza ipotezei sale – câteva harti vechi, despre a caror provenienta nu spune nimeni, nimic. Si mai incitanta pare însa povestea calatoriei fenicienilor în America, sustinuta la sfârsitul secolului 19 de directorul muzeului national din Rio de Janeiro, Ladislao de Souza Mello Netto. În 1871, acesta a gasit pe biroul sau o scrisoare bizara, care continea si opt rânduri dintr-un text fenician. Potrivit expeditorului anonim, el reproducea inscriptia de pe o stela funerara descoperita în regiunea Recife, din Brazilia.
          Textul necunoscut pâna atunci relata despre sosirea unui echipaj fenician pe coastele americane, o adevarata lovitura de gratie data lui Columb. Totusi, marile enigme ale cazului ramâneau neelucidate: expeditorul scrisorii primite de Netto era de negasit; nici un indiciu nu ducea la localizarea stelei; o analiza ulterioara, minutioasa, a textului, a relevat faptul ca acesta era compus din fragmente vechi „împrumutate” din alte texte, deja cunoscute de savanti. În fine, amatorii de senzational s-au vazut nevoiti sa se resemneze, bucurându-se doar la gândul ca ar fi fost frumos, daca totul era adevarat. Numai ca, dupa înca vreo suta de ani, prestigiosul „New York Times” anunta o incredibila descoperire: inscriptii feniciene, în Brazilia. Stire bazata pe o scrisoare veche, gasita sub straturi groase de praf, într-o biblioteca… Se pare ca unora le lipseste cu totul imaginatia.
          Lazi cu bijuterii, pereti din aur masiv, comori nemaivazute – iata un vis fantastic, nascut o data cu descoperirea mormântului lui Tutankamon, în 1923, eveniment real ce a înfierbântat mintile cautatorilor de presupuse tezaure. Asa a aparut, de pilda, legenda tezaurului nazistilor acumulat în al doilea Razboi Mondial, banuit a fi ascuns sub fundul unui lac din Austria. Însa febra aurului nu era deloc o „patologie” noua. Templierilor – calugarii-soldati decimati fix pe 13 octombrie 1307, cum zic istoricii – ar fi dus cu ei în moarte, ori în practici ezoterice perpetuate pâna astazi, si taina averii lor imense. Mai multe locuri au fost indicate ca posibile ascunzatori, însa totul pare o diversiune, caci nimic nu a iesit la iveala. Sa precizam însa un amanunt izbitor: fabuloasa comoara ar fi însemnat nu mai putin de 3.000 tone de aur. Cantitate mutata si ascunsa în locul nestiut, într-o singura noapte! Este posibil asa ceva? Se pare ca în marea gradina a arheofictiunii nimic nu e prea greu.