Un stramos al omului ar fi putut locui in Indonezia, dar de unde a venit si urmasii lui traiesc azi printre noi? Antropologii incearca raspunsuri plauzibile.
In 2014, arheologii au descoperit intr-un alt sit pe Flores, la Mata Menge, o mandibula fosila si dinti de la un hominin care dateaza de acum aproximativ 700.000 de ani. Se crede ca aceste oase provin de la o populatie mult mai veche de H. floresiensis. La fata locului au fost gasite si unelte de piatra.
„Aceste descoperiri sugereaza ca H. floresiensis a avut o is-torie lunga pe Flores (specia nu a fost gasita pe nicio alta insula). Dar antropologii si arheologii nu au vazut niciun indiciu ca hobbitul a trait alaturi de oamenii moderni. Este posibil sa o fi facut, pentru o bucata de vreme”, a spus Elizabeth Veatch, zooarheolog la Muzeul National de Istorie Naturala Smithsonian, „si daca da, poate ca povestile din regiunea Lio din Flores sunt o memorie culturala foarte pro-funda. In Australia, indigenii au povesti care corespund clar unor evenimente reale care au avut loc cu mii de ani inainte, inclusiv impactul dramatic cu meteo-riti. Ceva similar s-ar putea intampla pe insula Flores”.
„Ceea ce am putea avea in realitate este o situatie in care (H. floresiensis) ar fi putut persista in mitologie pentru o perioada foarte lunga de timp”, a mai spus Elizabeth Veatch.
Dar si Veatch se indoieste ca o primata de un metru inaltime ar putea ramane in mare parte neobservata si nedetectata pe Flores pana azi, asa cum sustine Gregory Forth care in cartea sa lanseaza teoria ca H. floresien-sis n-a disparut si este prezent si azi in Indonezia.
Mark Collard este si el de acord cu faptul ca trebuie sa fim atenti pentru a distinge intre fapte si povesti: „Cred ca trebuie sa fim foarte atenti cu istoria orala, cred ca ea are valoare, dar trebuie abordata cu scepticism”.
Un stramos misterios
Legenda sau adevar, trebuie sa existe o abordare rezervata, dar asta nu inseamna ca „hobitul” H. floresiensis nu este misterios.
Cele doua situri antropologice care contin oase si unelte de la primata se afla la sute de mii de ani unul de celalalt, ceea ce face sa existe un gol urias in istorie. Cercetatorii stiu ca „hobbitul folosea pietricele pentru a face aschii ascutite de piatra, unelte asemanatoare cutitelor care ar fi putut fi folosite pentru a taia plante sau carne, sau pentru a sculpta alte unelte din lemn” este de parere John Hawks. Nu se stie daca H. floresiensis a folosit focul sau a vanat animale mari.
Dar cea mai mare intrebare despre H. floresiensis este de unde provine, totusi, specia?
„Din punct de vedere anatomic, „hobbitul” are dinti care seamana mult cu cei ai altor specii de Homo, cum ar fi Homo erectus si Homo sapiens. Prezenta H. floresiensis in Indonezia cu aproximativ 700.000 pana la 800.000 de ani in urma este anterioara sosirii lui H. sapiens cu o marja uriasa. H. erectus, to-tusi, a parasit Africa cu 1,8 milioane de ani in urma si a aparut pe ceea ce este astazi insula Java inainte de H. floresiensis dupa cum arata vechimea fosilelor. Acest lucru ridica posibilitatea ca hobbitul sa descinda din H. erectus si poate ca a evoluat cu o dimensiune mica a corpului ca urmare a vietii pe insula, un fenomen numit nanism insular”, documenteaza Live Science.
O ipoteza interesanta, dar care are o problema: „In primul rand, H. erectus a supravietuit pe alte insule din Asia de Sud-Est la dimensiunea sa obisnuita pana acum aproximativ 115.000 de ani si ar fi ciudat ca nanismul insular sa apara numai pe Flores si nicaieri altundeva de-a lungul a sute de mii de ani. Si H. floresiensis are multe caracteristici anatomice, cum ar fi umerii si incheieturile sale, care arata mai putin ca verii sai Homo si mai mult ca stramosii umani anteriori, cum ar fi Australopithecus”.
Doar anatomia nu lamureste lucrurile. „Dovezile anatomice sugereaza ca H. floresiensis ar fi putut fi descendentul unui stramos uman care a parasit Africa inainte de H. erectus”, sustine Collard.
Daca este asa, oamenii de stiinta nu au gasit inca dovezi arheologice despre cine ar fi putut fi acel stramos sau cand a plecat el in Flores.
Si totusi, sa recunoastem, oricare ar fi povestea calatoriei, ea trebuie sa fi fost incredibila. „Micutul H. floresiensis sau stramosii sai a reusit cumva sa traverseze continente si sa ajunga pana pe insula Flores, traversand apa, chiar daca nivelul marii a crescut sau a scazut de-a lungul a sute de mii de ani”, scrie Collard.
Dovezile altor hominini timpurii, cum ar fi Homo luzonensis din Filipine, descoperit in 2019 pe insula Luzon, sugereaza ca stramosii umani faceau mult mai multe lucruri decat au crezut vreodata antropologii si arheologii.
„A fost o situatie de folosire accidentala a unor barci sau le-au folosit in mod deliberat?” se intreaba Collard. „Pare putin probabil.”
S-au suprapus populatii?
Ceea ce afla acum cercetatorii specializati in domeniul originii umane este ca interactiunile dintre populatiile timpurii ale speciilor Homo au fost extraordinar de complexe. Acum este cunoscut faptul ca Homo sapiens si oamenii de Neanderthal s-au incrucisat si ca ADN-ul de Neanderthal persista la oamenii moderni.
Oamenii din Oceania si Asia de Est s-au incrucisat, de asemenea, cu un alt stramos uman, denisovenii, despre care se stiu destul de putine lucruri.
In mod remarcabil, observa Hawks, „genele denisovene per-sista in populatiile din estul Indoneziei, sugerand ca rude umane traiau si pe aceste insule. Cu toate acestea, nu a fost gasita nicio inregistrare fosila a denisovenilor din estul Indoneziei pana acum”.
De asemenea, cea mai veche arta rupestra inregistrata provine tot din Indonezia si reprezin-ta un porc rosu pictat pe insula Sulawesi acum 45.500 de ani. Acest desen rupestru ar fi putut fi facut de Homo sapiens.
Nu exista insa nicio dovada ca oamenii si H. floresiensis s-ar fi incrucisat vreodata. Oamenii de stiinta nu au gasit gene necunoscute in genomul indonezian modern care sa poata trimite la micul hominin. „Calendarul fo-silelor care au fost descoperite sugereaza ca hobbitul ar fi putut trai fericit pe Flores pana cand oamenii moderni au aparut si l-au alungat, din neatentie sau nu, afirma Hawks, si este foarte plauzibil ca oamenii moderni sa fie responsabili pentru disparitia sa.”
Sau, si aceasta este scaparea antropologilor, poate ca exista fosile mai noi de H. floresiensis care asteapta sa fie gasite. Atunci ele ar putea dovedi ca cele doua specii Homo s-au suprapus. „Ultimul deceniu a fost o epoca de aur pentru arheologia indoneziana si pentru colaborarile internationale dintre oamenii de stiinta locali si restul lumii”, spunea Hawks, „este aproape sigur ca urmeaza multe altele”.
„Faptul ca avem doar o mana de situri care reprezinta aproape un milion de ani de locuire pe aceste meleaguri ne spune ca exista multe lucruri pe care nu le-am descoperit”, recunoaste John Hawks.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii