Desi învatam atât de multe în timpul copilariei, nu ne putem aminti, ca adulti, evenimente specifice din acea perioada.
Cercetatorii au presupus mult timp ca nu retinem aceste experiente deoarece partea creierului responsabila de pastrarea amintirilor – hipocampul – este înca în dezvoltare pâna în adolescenta si nu poate codifica amintirile din primii ani, dar o cercetare a gasit dovezi ca adevarul ar putea fi altul.
„Amnezia infantila”
În cadrul unui studiu, cercetatorii le-au aratat bebelusilor imagini noi si au testat ulterior daca si le-au amintit. Atunci când hipocampul unui copil a fost mai activ la prima vizionare a unei imagini, a fost mai probabil ca acesta sa recunoasca imaginea respectiva mai târziu.
Descoperirile, publicate în revista Science, releva ca amintirile pot fi într-adevar codificate în creierul nostru în primii ani de viata, iar cercetatorii analizeaza ce se întâmpla cu aceste amintiri în timp.
Incapacitatea noastra de a ne aminti evenimente specifice din primii câtiva ani de viata se numeste „amnezie infantila”, dar studierea acestui fenomen este o provocare.
„Caracterul distinctiv al acestor tipuri de amintiri, pe care le numim amintiri episodice, este ca le poti descrie altora, dar acest lucru nu este posibil atunci când ai de-a face cu sugari pre-verbali”, a declarat Nick Turk-Browne, profesor de psihologie la Facultatea de Arte si Stiinte din Yale, director al Institutului Wu Tsai din Yale si autor principal al studiului.
Pentru studiu, cercetatorii au dorit sa identifice o modalitate robusta de a testa memoria episodica a sugarilor. Echipa, condusa de Tristan Yates, cercetator postdoctoral la Universitatea Columbia, a folosit o abordare în care a aratat sugarilor cu vârste cuprinse între patru luni si doi ani o imagine a unei fete, a unui obiect sau a unei scene noi.
Mai târziu, dupa ce bebelusii au vazut alte imagini, cercetatorii le-au aratat o imagine vazuta anterior lânga una noua. „Când bebelusii au mai vazut ceva o singura data, ne asteptam ca ei sa se uite mai mult la acel lucru a-tunci când îl vad din nou”, a declarat Turk-Browne.
„Asadar, în aceasta sarcina, daca un bebelus se uita mai mult la imaginea vazuta anterior decât la cea noua de lânga ea, acest lucru poate fi interpretat ca si cum bebelusul o recunoaste ca fiind familiara.”
În noul studiu, echipa de cercetare, care în ultimul deceniu a fost pioniera în metodele de realizare a imagisticii prin rezonanta magnetica functionala (fMRI) cu sugari aflati în stare de veghe (ceea ce a fost dificil în trecut din cauza perioadei scurte de atentie a sugarilor si a incapacitatii acestora de a ramâne nemiscati sau de a urma indicatii), a masurat activitatea hipocampului sugarilor în timp ce acestia priveau imaginile.
Mai exact, cercetatorii au evaluat daca activitatea hipocampului era legata de puterea amintirilor unui copil. Ei au constatat ca, cu cât activitatea din hipocampus este mai mare atunci când un copil priveste o imagine noua, cu atât copilul o priveste mai mult atunci când imaginea reapare mai târziu.
Iar partea posterioara a hipocampului (cea mai apropiata de ceafa) în care activitatea de codificare a fost cea mai puternica este aceeasi zona care este cea mai asociata cu memoria episodica la adulti.
Invatarea statistica
Aceste constatari au fost valabile pentru întregul esantion de 26 de sugari, dar au fost mai puternice în rândul copiilor celor mai mari de 12 luni (jumatate din grupul esantionului). Acest efect de vârsta conduce la o teorie mai completa a modului în care hipocampul se dezvolta pentru a sprijini învatarea si memoria, sustine Turk-Browne.
Anterior, echipa de cercetare a constatat ca hipocampul sugarilor cu vârsta de doar trei luni prezenta un tip diferit de memorie numit „învatare statistica”. În timp ce memoria episodica se ocupa de evenimente specifice (de exemplu, împartirea unei mese cu vizitatori din afara orasului noaptea trecuta), învatarea statistica se refera la extragerea modelelor între evenimente (de exemplu, în ce cartiere se gasesc anumite restaurante). Aceste doua tipuri de amintiri utilizeaza cai neuronale diferite în hipo-camp.
In studiile anterioare pe animale, cercetatorii au aratat ca aceasta cale a învatarii statistice, care se gaseste în partea anterioara a hipocampului (mai apropiata de frunte), se dezvolta mai devreme decât cea a memoriei episodice. Prin urmare, Turk-Browne „suspecteaza” ca memoria episodica poate aparea mai târziu în copilarie, în jurul unui an sau mai târziu.
El sustine ca aceasta progresie a dezvoltarii are sens atunci când ne gândim la nevoile sugarilor. „Învatarea statistica se refera la extragerea structurii din lumea din jurul nostru”, spune el. „Acest lucru este esential pentru dezvoltarea limbajului, a vederii, a conceptelor si nu numai. Asadar, este de înteles de ce învatarea statistica poate intra în joc mai devreme decât memoria episodica.”
Chiar si asa, studiul arata ca amintirile episodice pot fi codificate de hipocamp mult mai devreme decât se presupunea anterior – de fapt cu mult înainte de primele amintiri pe care le putem raporta ca adulti. Deci, ce se întâmpla cu aceste amintiri?
Una dintre posibilitati este ca amintirile nu pot fi stocate pe termen lung si, astfel, pur si simplu nu dureaza mult. Alta posibilitate este ca amintirile sa fie înca acolo mult timp dupa codificare, doar ca nu le putem accesa. Iar Turk-Browne banuieste ca ar putea fi vorba despre ultima varianta.
În cadrul lucrarilor în curs, echipa lui Turk-Browne testeaza daca bebelusii, copiii mici si copiii îsi pot aminti videoclipuri de acasa realizate din perspectiva lor ca bebelusi (mai mici), cu rezultate provizorii care arata ca aceste amintiri ar putea persista pâna la vârsta prescolara înainte de a disparea.
„Munca lui Tristan la om este remarcabil de compatibila cu dovezile recente de la animale conform carora amnezia infantila este o problema de recuperare”, a declarat Turk-Browne. „Ne straduim sa urmarim durabilitatea amintirilor de-a lungul copilariei si chiar începem sa luam în considerare posibilitatea radicala, aproape stiintifica, ca acestea ar putea dainui într-o anumita forma pâna la vârsta adulta, în ciuda faptului ca sunt inaccesibile.”
GABRIEL TUDOR
Comentarii