Samaipata, oras aflat într-o zona foarte pitoreasca din estul Boliviei, este cunoscut în special datorita unui obiectiv cu o vechime greu de estimat – imensa lespede numita, eronat, conform oamenilor de stiinta, El Fuerte de Samaipata („Fortul Samaipata”) – cel mai mare monolit sculptat din lume.
Denumirea exprima si o confuzie lexicala, o varianta a sa referindu-se la el puente – „Podul”, cu trimitere la forma de sorginte naturala.
Corul preotilor
La altitudinea de 1.949 de metri, „El Fuerte de Samaipata” este considerat a fi un sit de importanta religioasa, construit de populatia preincasa Chanè (în jurul anului 300 d.Hr.), care facea parte din marele trib Arawak – un templu al Soarelui decorat cu jaguari, serpi, pisici si forme geometrice, nise, canale si având rezervoare de apa, toate acestea fiind pline de semnificatii magice si religioase legate de un cult al divinitatii lunare.
În punctul sau cel mai înalt, douasprezece locuri sunt sculptate adânc, ordonate în forma de cerc. Nu s-a putut defini exact rolul lor, poate si datorita numeroaselor ipoteze veridice – de la traditii la rezultate si concluzii ale cercetarilor stiintifice.
Sectorul ceremonial masoara aproximativ 220/60 metri si consta dintr-un „scaun” de stânca mare acoperit aproape în întregime cu sculpturi de origine inca si preinca. Sculpturile includ si figurine lungi în forma de canal numite „coloana sarpelui” sau el cascabel („clopotul”).
Desi nu este cea mai spectaculoasa din punct de vedere vizual, cea mai importanta parte a sectorului ceremonial este „corul preotilor” format dintr-un cerc adânc, taiat în pereti cu nise triunghiulare si dreptunghiulare, situat în punctul cel mai înalt al stâncii. Acesta este format din 18 nise, probabil folosite ca scaune pentru persoane fizice. În partea de jos a stâncii se afla 21 de nise dreptunghiulare, care ar fi putut servi drept resedinte pentru preoti sau pentru depozitarea obiectelor ceremoniale. Este o marturie unica a traditiilor si credintelor prehispanice, neexistând nimic comparabil în America.
Extraterestri, incasi, spanioli…
Exista o legenda despre fiinte de origine nepamânteana, care ar fi utilizat „Fortul Samaipata” drept baza de sosire si plecare catre înalturile celeste divine. Aceasta traditie populara este alimentata si de zgomotele ce se spune ca ar fi fost auzite de muncitorii de pe un santier arheologic organizat aici.
Incasii au transformat situl dintr-o asezare Chanè într-un centru administrativ, ceremonial si religios. Armata acestora l-au supus pe liderul local si cei aproximativ 50.000 de locuitori, Samaipata devenind capitala conducatorului cuceritor Gaucane.
O mare piata centrala cu cladiri publice în jurul ei si terasarea dealurilor învecinate pentru agricultura confirma ocupatia incasa din secolul al XIV-lea.
În anul 1618, spaniolul Pedro Escalante y Mendoza a fondat Samaipata – numit de europeni „Orasul Vaii Purificarii”. Au aparut aici în scurt timp podgorii importante, precum cele ale Ordinului Mer-cedarienilor de Tembladeras si cele ale familiilor de pionieri din Santa Cruz din Chilón.
Datorita situarii sale într-un cadru idilic, caracteristicilor zonei si climei blânde, acest mic oras a devenit de-a lungul anilor un loc primitor pentru straini, reunind în prezent peste 25 de nationalitati, ceea ce îi confera o unicitate rareori întâlnita pe glob. „El Fuerte de Samaipata” a fost înscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO (1998) si ofera pasionatilor de istorie, aventura sau iubitorilor de natura o experienta de neuitat care îi conecteaza cu trecutul stravechi si cu frumusetea uluitoare a Boliviei.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii