Telefonia mobila a eliminat de la bun inceput potentiala concurenta a telefoanelor fixe, fie ele cele de acasa, de la serviciu ori cele publice, plasate in binecunoscutele cabine. Efectele – bune, rele – nu se vad doar in ceea ce ii priveste pe utilizatori, ci si in faptul ca, de pilda, noua metoda de comunicare sonora a scos din circuit un numar imens de asemenea locatii devenite „desuete”.
Situatie care a determinat intrebarea logica: in ce fel ar putea fi reciclate cabinele telefonice scoase din uz? Intr-o metropola ca Parisul, problema se pune(a) la scara mare, de acum sapte-opt ani. La inceputul acestui veac si mileniu, mai existau in capitala franceza circa 2.800 de asemenea „relicve” (peste 270.000 la nivel national), preconizandu-se ca in doar cativa ani sa ramana numai vreo 40.
Astfel a aparut ideea unui gen de… reconversie profesionala. Nu prin trimiterea neconditionata la topit, cum s-ar proceda la noi, ci prin transformarea cabinelor telefonice in mini-biblioteci itinerante.
Denumit „BiblioBoXX”, proiectul a fost demarat in mai multe unitati scolare pariziene, cu un succes remarcabil. Dimensiunea lui culturala si pedagogica, dublata de protectia mediului, permite introducerea concreta si practica a notiunii de reciclare in cursurile pregatitoare pentru lucratorii din constructii.
De asemenea, elevii si studentii participa direct la noua viata a acestor locatii, imprumutand carti si depozitand lucrari deja citite din/in ele. Si, sa recunoastem, nu in ultimul rand este si o demonstratie fara echivoc de civilizatie si de mentalitate colectiva sanatoasa.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii