Alex Stefanescu, critic literar

    
     – Sunteti un critic incomod. Extrem de transant în judecata de valoare.
    
     – Sunteti un critic incomod. Extrem de transant în judecata de valoare. Va considerati un solitar în peisajul criticii literare?    
     – În acest moment, da. Dar nu pentru ca n-ar mai exista critici cinstiti si curajosi, ci pentru ca nu mai exista critici dispusi sa citeasca sistematic si cu atentie cartile scriitorilor români. Eu citesc si manuscrise care înca n-au devenit carti: peste 1000 de tineri din întreaga tara îmi trimit prin posta, pe adresa revistei „Flacara”, încercarile lor literare.    
     – Vi s-a întâmplat sa nu vi se raspunda la salut dupa ce ati comentat defavorabil opera unei personalitati?    
     – Mi s-a întâmplat si sa mi se sparga cauciucurile de la masina. Dar nu de catre personalitati, ci de catre autori fara valoare care se cred personalitati.    
     – Uneori criticii mai gresesc. Exista verdicte pe care le regretati?    
     – Exista. Dar stiu ca, atunci când am gresit, am gresit sincer si nu pentru ca mi-as fi propus sa falsific rezultatul unei „expertize” literare. De obicei, greseala consta în exagerarea meritelor unui scriitor, din cauza unui entuziasm de moment.    
     – Ce deosebire e între conditia criticului „de ieri” si a celui „de azi”?    
     – Criticul „de ieri” nu era liber si trebuia sa cheltuiasca multa energie pentru a smulge autoritatilor putina libertate. Criticul „de azi” poate scrie exact ceea ce crede. Daca n-o face, este numai din vina lui.    
     – Cum va simtiti în fotoliul de membru al Consiliului de administratie al TVR? Dar în cel de redactor-sef al „României literare”? Dar ca… admirator al sexului frumos?    
     – Raspunsul pentru primele doua întrebari din aceasta serie de trei este: ma simt coplesit de sentimentul raspunderii. În ceea ce priveste a treia întrebare, trebuie sa-ti marturisesc ca sunt un admirator de la… distanta, din cauza lipsei de timp.    
     – Primiti multe carti. Le cititi pe toate? Scrieti despre toate?    
     – Primesc aproximativ 30 de carti pe saptamâna. Raspunsul exact este: le vad pe toate, pentru o prima triere. Pastrez dintre ele 5-6 pe care într-adevar le citesc si despre una dintre ele scriu, pe larg, o pagina de revista, în „România literara”. Nu uita, însa, ca sunt angajat în scrierea unei uriase „Istorii a literaturii române contemporane”, pentru care am recitit în ultimii ani o întreaga biblioteca. Citesc, citesc, citesc, de dimineata pâna seara si uneori de seara pâna dimineata. Probabil ca asa ma va surprinde cândva si moartea, citind.    
     – Regretati plecarea de la revista „Magazin”?    
     – Da, regret dar si mai mult as fi regretat daca nu m-as fi dus la „România literara” pentru ca literatura e viata mea. La „Magazin” mi-a placut atmosfera de comuniune sufleteasca si un anumit entuziasm al cunoasterii prin care se caracterizeaza aproape intreaga redactie. Câteodata mi-e dor de voi toti, de voi cei de atunci care ati ramas in mintea mea definitiv tineri.