Anatomia secundei      Fandomul european

  Multe a inventat S.F.
  Multe a inventat S.F.-ul – numai daca ne gândim la câte a nascocit Jules Verne si ne dam seama ca acest secol, dar si urmatoarele vor fi dominate de ideile Science Fiction-ului! Remarcabil este însa ca el s-a amestecat chiar si în domeniul social, iscând asociativitate – une chôse trop oublié (un lucru prea uitat) îi spune Vulpea lui Saint Exupery Micului Print. A creat, de pilda, o puternica miscare de cluburi, chiar si în fostele tari socialiste, chiar si în întunecata Românie ceausista, cenaclurile si gruparile S.F.-iste numarându-se cu sutele. Practic, nimeni si nimic nu s-a putut opune acestui proces colectivizator pe care l-as numi reflex spre înainte al societatii – si asa s-a nascut fandomul, fenomen unic în cultura lumii, o uniune între creatorii de opera S.F. (literara, tele-cinematografica, de arta plastica etc.), editorii si – aici e cheia! – consumatorii de S.F. Functionând ca o mare familie, fandomul se autosustine, se autoguverneaza, se autoregenereaza, în functie de limba-vehicul, dar si internationalizându-se, adica folosind lingua franca a epocii noastre, engleza.
       Or, va informez, fandomul românesc este unul dintre cele mai puternice din lume. Edituri care, oportunist, încearca sa prinda cititori – adesea, sa recunoastem, doar în numele Zeului Profit, fara reguli, fara o politica editoriala – „scriitori si teleasti care îsi pot astfel rentabiliza, cât de cât, preaplinul lor, emisiuni de radio si televiziune cu public larg (doar „Lumea de mâine”, a TVR cu „Star Trek”-ul ca miez atrage în jur de doua milioane de telespectatori!) si cluburi, zeci de cluburi de fani care fraternizeaza în numele pasiunii lor comune – cam acesta este peisajul.
       Recent s-au desfasurat, la Dortmund, lucrarile EuroCon-ului, congresul anual al ESFS, Societatea Europeana de Science Fiction. Peste cinci sute de fani din lumea întreaga, mari scriitori ai genului (Brian Aldiss, Harry Harrison, Terry Pratchet, Sam Lundvall), o librarie întinsa pe un hectar, o expozitie de arta (cu oarecare succes financiar pentru colegul nostru, profesorul Aurel Manole), plus un concurs (care are loc anual), la care scriitorul craiovean Aurel Carasel s-a numarat printre câstigatori. Ceilalti: scriitorul James White (Irlanda), Zdiszlaw Beksinski (Polonia), tot Poloniei fiindu-i atribuite premiul pentru cel mai bun promotor al S.F.-ului – Elizabet Gepfert, pentru cel mai „activ” traducator – Arek Nakoniecznik si pentru fanzin – „Czerwony Karzez; revista: DELOS din Italia (publicatie pe Internet, fireste); editura: Albedo 1 (Spania) si Weitbrecht (Germania).
       S-a hotarât ca EuroCon 2000 sa aiba loc la Gdynia, lânga Gdansk-ul celebru prin al sau Lech Walesa si a sa „Solidarnosc”, iar cel din 2001 – o mare surpriza pentru dumneavoastra! – la Calarasi. Mandatat de catre Inspectoratul de Cultura calarasean, mi-am onorat, iata, mandatul, am câstigat licitatia – si îmi si închipui cum, în vara lui 2001, sute de fani europeni vor inunda oraselul dunarean. Cu logistica asigurata local, cu fanii de la Cernavoda, Braila, Galati si Bucuresti dând o mâna de ajutor la organizare, cu invitati de valoare – si din Estul Europei -, cu cooptarea si a administratiei oraselului bulgar Silistra în aceasta aventura, eu vad EuroCon-ul din primul an al mileniului viitor ca pe o mare serbare pe care o vor da popoarele Dunarii (poate chiar cu batrânul Danubius ca tema/personaj principal de poveste?) – si care serbare va fi cân-tata de operele S.F.-istilor pâna hat – departe, catre 2999…