Anatomia secundei      Salt la si de la Antipozi

    
     Am fost, am vazut, m-am întors si vreau sa spun tuturor povestea. O tara superba haladuieste la Antipozi, mare cât un continent, cu o societate multinationala si multirasiala functionând ceasornic, în economie de piata fireste, dar cu un sistem de protectie sociala de exceptie, globalizând cât cuprinde, în ciuda periferiei planetare o poveste în care se afla, si avansata tehnologic adânc în veacul ce vine.
    
     Am fost, am vazut, m-am întors si vreau sa spun tuturor povestea. O tara superba haladuieste la Antipozi, mare cât un continent, cu o societate multinationala si multirasiala functionând ceasornic, în economie de piata fireste, dar cu un sistem de protectie sociala de exceptie, globalizând cât cuprinde, în ciuda periferiei planetare o poveste în care se afla, si avansata tehnologic adânc în veacul ce vine.    
     Voi mai vorbi în viitor despre Australia si despre oamenii ei, voi prezenta imaginile filmate – daca conducerea Televiziunii Române nu-mi matraseste emisiunea „Lumea de mâine” – acum însa, în doar câteva rânduri voi raporta iubitorilor de Science Fiction despre câteva din cele ce s-au întâmplat la „AussieCon 3″, congresul mondial al creatorilor si iubitorilor de SF, desfasurat la Melbourne, în primele zile ale lunii septembrie. Au fost prezenti „doar” 1786 de scriitori, cineasti, teleasti, oameni de stiinta, editori, ziaristi si fani ai genului, la cinci zile de „ateliere” si show-uri, circa 200 de întâmplari intelectuale împartindu-si participantii. S-a vorbit despre nanotehnologii, benzi desenate, despre terraformarea planetelor din Sistemul Solar si vampirism, despre navigatia cu pânze (solare) a astronavelor viitorului si colectia de machete a iubitorilor serialului „Star Trek”. Spre cinstea fandomului românesc, am moderat doua întâlniri: „S.F. si politica” (eu fiind singurul demnitar concret – fost! – din istoria S.F.-ului) si „S.F. – jurisdictia si problemele sociale ale viitorului”. M-am aflat la discutii alaturi de Robert Silverberg, Joe Haldemann, George R.R.Martin (scriitori cu tiraje însumând milioane de exemplare!), si D.Kaczinsky (regizorul foarte apreciatului serial „Babylon 5″). Am luat interviuri – colegul Viorel Nicolau, cel de-al doilea membru al delegatiei noastre, s-a întrecut pe sine – am admirat uriasa librarie de la „Dealers’Room” (o jumatate de hectar de carti!), am vazut filme, machete, am ascultat „muzica cosmica” si am întâlnit, în aceasta agora a viitorului, oameni deosebiti. Masele au acordat, cum se întâmpla de 57 de ani (!!), premiile „Hugo”, numite astfel în cinstea unui luxemburghez, pripasit prin anii’30 în S.U.A., Hugo Gernsback, acceptat astazi ca primul editor care, oficial si premeditat, a lansat S.F-ul.    
     Închei primul meu reportaj de la Antipozi cu însirarea câtorva din aceste premii: Premiul pentru cel mai bun roman al anului 1998 – To say nothing of the Dog (Fara a mai aminti si câinele), scriitoarei Connie Willis; Premiul pentru cea mai buna nuvela – Oceanic (Greg Evan); pentru povestire – Taklamakan (Bruce Sterling); schita – The very Pulse of the Machine (Însusi pulsul masinii), lui Michael Swanwick; editor – Gardner Dozois; artist plastic – Bob Eggleton; prozin – Locus (Canada, editat de Charles N.Brown); fanzin – Ansible (Anglia, Dave Bangford) – mai multe informatii puteti lua de la http://www.cse.rmit.edu.au/rdsrf/hugos/… daca va da mâna.    
     S-au cheltuit, aflati, 436542,87 dolari australieni (cam 300000 USD) pentru aceasta întâmplare – bani care, fireste, provin din buzunarele participantilor – si de aici întelegeti ca datoria mea publica a devenit amenintatoare.    
     Despre „AussieCon 3″ si despre Australia veti mai afla, fiti siguri, caci de la Antipozi eu m-am întors, purtând aceasta lume în minte, la mine acasa.