Anatomia secundeiAlfabetizare de performanta

  
     Este vorba despre alfabetizarea informatica, fireste, dar si despre foloasele pe care românul le poate trage din utilizarea rationala a performerilor din programistica. Pentru prima actiune: ne este clar, tuturor, ca dinozaurul lent care este scoala româneasca nu va reusi sa se transforme la timp, dupa modelul celor americane, germane, japoneze, astfel ca peste 3-4-5 ani elevii sa foloseasca nu creionul si pixul, ci PC-ul.
  
     Este vorba despre alfabetizarea informatica, fireste, dar si despre foloasele pe care românul le poate trage din utilizarea rationala a performerilor din programistica. Pentru prima actiune: ne este clar, tuturor, ca dinozaurul lent care este scoala româneasca nu va reusi sa se transforme la timp, dupa modelul celor americane, germane, japoneze, astfel ca peste 3-4-5 ani elevii sa foloseasca nu creionul si pixul, ci PC-ul. Pur si simplu nu sunt bani pentru asa ceva – dar, din pacate, nici vointa (desi un precedent exista, trecerea de la tablita de ardezie la creion – care însa a luat scolii timp multisor: aproape o jumatate de veac!). Solutia este aceea a dezvoltarii, pe scara larga si cât mai rapid, a conceptului de scoala de lânga scoala. Nenumarate initiative exista deja, eu le-am numit „scoli orizontale”, un exemplu ar fi acela al I.C.S. (International Computer School) care reuneste, în peste 50 de orase, instructori – profesori de informatica, în clase instalate prin Casele de Cultura, Infotin-urile Ministerului Tineretului si Sportului, eventual, în clase de scoala (dar functionând în asa numita „scoala de sâmbata” sau la sfârsitul orelor de scoala). PC-urile – „amanunt” important – sunt fie ale ICS, fie ale ofertantului local iar „clientii”, ei bine, instinctul social îi face pe „studentii în alfabetizare informatica” sa dea din buzunar pentru a mai câstiga o sansa de a evita somajul.
       
     Deci, pentru cine vrea sa deschida „clase populare de informatica” solutia este aceea de a investi în aparatura (8-10 PC-uri pentru o „clasa”) si a face contract cu o „scoala orizontala” (gen ICS), care va dezvolta o „afacere” educationala, gasind sala de clasa informatica, profesorii-instructori si, tot ei, elevii platitori.
       
     Ca varianta, investitorul poate achizitiona 5-6 laptop-uri (PC-uri portabile) si un autoturism, pe care le va încredinta unui profesor-instructor, care se va muta, cu „scoala” în spate, dintr-o parte a localitatii sale în alta (sau într-o localitate vecina, chiar rurala – vezi succesul pe care îl are ICS la Puchienii-Mosneni, din Prahova). Investitorul, repet, nu pierde investitia dar, s-o recunoastem, recuperarea ei se va face lent, în timp, ca la orice investitie sociala. Investitorul poate în schimb câstiga din valorificarea „produsului” scolii. O selectare atenta a absolventilor, dupa capacitati, poate aduce în fata pe utilizatorii performanti dar mai ales pe posibilii programisti, creatorii de software! Desigur, pentru ei trebuie dezvoltate aceste orizonturi (specializare, burse), conform unor contracte din care investitorul sa profite, ajutându-l astfel pe potentialul programist.
       
     Partea a doua, deci, a actiunii sociale pe care o descriu ar însemna un fel de „universitate informatica” rapida, cu tinta selectata, cum spuneam, în vederea constituirii unor viitoare grupe de soft-isti profesionisti. În afara de cei selectati si instruiti special (proces, totusi lent) se poate profita de competitia numita „olimpiada scolara” (finalele se desfasoara, în fiecare an, în luna aprilie), prin care selectia performerilor se face automat. Tot ceea ce ar avea de facut viitorii conducatori ai societatii comerciale „cerebrale” ar fi sa fie prezenti la finale, sa ia contact cu profesorii, elevii si parintii elevilor premianti, încercând „valorificarea” lor imediata (bursa de specializare + contract, grup de cercetare, grup de „compunere” soft – ultimele dotate cu calculatoare performante, acces la Internet, realizarea de contacte cu retele de soft-isti din lume etc.). În acest caz investitia nu ar fi prea mare, iar câstigul poate fi important si rapid.
       
     În sfârsit, completarea grupului societatii comerciale specializata în programe pe calculator se poate face prin racolarea specialistilor existenti – angajarea celor de valoare costa însa foarte mult, în plus este posibil ca, deja, cei mai buni dintre cei mai buni sa fi parasit deja tara.