ANUL EURO

          Cu cât drumurile mele ies din marile orase si se indreapta spre mediul rural, cu atât stima mea pentru revista de fata creste. De ce? Pentru ca, aproape inevitabil, „bunicuta” publicatiilor românesti de stiinta, care este „Magazin”, se gaseste in casele intelectualilor de la tara: inginerul agronom si zootehnistul, doctorul, profesorul si invatatorul, medicul veterinar – elita solida a satului românesc are, cauta, cere informatie prin prestigioasa publicatie sus-amintita.

          Cu cât drumurile mele ies din marile orase si se indreapta spre mediul rural, cu atât stima mea pentru revista de fata creste. De ce? Pentru ca, aproape inevitabil, „bunicuta” publicatiilor românesti de stiinta, care este „Magazin”, se gaseste in casele intelectualilor de la tara: inginerul agronom si zootehnistul, doctorul, profesorul si invatatorul, medicul veterinar – elita solida a satului românesc are, cauta, cere informatie prin prestigioasa publicatie sus-amintita. De aceea, am gasit un ton special pentru aceasta „Anatomie a secundei”, pe care o realizez de ani buni, alegând subiecte si teme care mi se pareau potrivite mediului de cititori, in chiar clipa când imi asezam gândurile in pagina. V-am vorbit, de aceea, despre ispravi din fizica si social, din astronomie si finante, din genetica si politic, din electronica si istorie. Astazi va voi spune câteva cuvinte despre… numismatica, adica despre monede. Si nu despre monede trecute, ci despre viitorii bani ai Europei, pentru, sper eu, veacurile si mileniile care urmeaza.
          Asadar, euro, lansat pe piata europeana la inceputul anului, a fost primit fara dureri de europenii din 12 tari – Franta, Austria, Germania, Italia, Portugalia, Spania, Grecia, Luxemburg, Belgia, Olanda, Finlanda si Irlanda – 300 de milioane de cetateni ai batrânului continent fiind utilizatorii din viitor ai banului euro. Adica ai unor monede (aliaj din cupru + aluminiu + zinc + staniu) si bancnote foarte bine securizate, având un filigram special, un fir metalic incorporat, o holograma si fiind tiparite cu o cerneala magnetica, de culori diferite, când sunt privite in lumina, in unghiuri diferite. „Averea” de astazi a „tarilor euro”, PIB-ul european, cum s-ar spune: 660.000.000.000 euro, in metal si hârtie, adica echivalentul a 538 miliarde de dolari SUA.
          Ce s-a câstigat prin disparitia francilor, marcilor, guldenilor, drahmelor, pesetelor, escuzilor, lirelor, silingilor? In primul rând a disparut, efectiv, specula de moneda. La fel, comisionul de schimb valutar, intre cele 12 tari. Circulatia in banci s-a simplificat, micsorându-se drumul spre „monedele electronice”, adica spre circulatia banilor prin transfer informatic, pe calculator – sustinându-se astfel nevoia de „lichid”, de bani pesin si, implicit, marginalizarea hotilor de buzunare (caci ce poti sa furi de pe Internet si din circuite cu biti, deci cu unitati de informatie, imateriale?).
          Dar, mai ales, se câstiga sentimentul de apartenenta la un spatiu comun, care nu este altul decât leaganul actualei civilizatii si in care oamenii, de nationalitati si etnii diferite, pot fi cetateni ai aceleiasi entitati, fie ca se va numi federatie, fie uniune de state-natiune.
          Acceptata, spre surpriza placuta a finantistilor, cu un entuziasm debordant, de catre milioanele de europeni, in acest al doilea an al Mileniului III, moneda euro demonstreaza ca „Tara Europa” din viitor este gata sa se implineasca.