Apa noastra cea de toate zilele

          Cel mai important proiect de pe planeta, la sfârsitul celui de-al XX-lea veac, a fost marea lucrare inginereasca hidrologica din Libia. Numit „marele râu artificial”, proiectul a însemnat o retea de canale din beton, cu diametrul de 4 metri, întinsa pe 3500 km, furnizoare a 500000 metri cubi de apa „fosila” pe zi catre cele mai mari patru orase ale Libiei.

          Cel mai important proiect de pe planeta, la sfârsitul celui de-al XX-lea veac, a fost marea lucrare inginereasca hidrologica din Libia. Numit „marele râu artificial”, proiectul a însemnat o retea de canale din beton, cu diametrul de 4 metri, întinsa pe 3500 km, furnizoare a 500000 metri cubi de apa „fosila” pe zi catre cele mai mari patru orase ale Libiei. Apa este, fireste, veche de zeci de mii, sute de mii, poate chiar milioane de ani, si s-a strâns în subsolul Desertului Nubiei înainte ca regiunea sa devina arida – proces început cu, probabil, doar 3000 de ani în urma. Ploile care s-au abatut milenii dupa milenii asupra savanei stravechi si-au strâns apele, în subteran, în patru acvifere, cam 120000 de kilometri cubi de apa, adica un lac subteran cu o suprafata echivalenta cu cea a Gemaniei – suficienta pentru a satisface toate nevoile omenirii, pentru mai multe decenii. În plus, apa nubiana „fosila” este printre cele mai pure din lume.
          Dar „cisterna” uriasa subpamânteana nu se întinde doar sub teritoriul Libiei, ci si sub acela al Egiptului, Ciadului si Sudanului – toate tari cu mare „sete”, cantitatea de apa de suprafata fiind departe de a îndestula nevoile celor câteva zeci de milioane de locuitori ai Zonei Sahariene. De aceea, la Tripoli, în luna iunie, a avut loc o întâlnire a hidrologilor din cele patru tari „plutitoare” peste Marea Nubiana subterana cu experti UNESCO, FAO (Organizatie a Natiunilor Unite pentru Agricultura si Alimentatie) si ai Comisiei Europene a Natiunilor Unite. Cu aceasta ocazie a fost lansat Proiectul ISARM, adica Internationally Shared Aquifer Resources, pe româneste: Rezervele Acvifere International Distribuite, deci repaartizate transfrontalier. Cu aceasta ocazie s-a încercat punerea în acord a cercetarii stiintifice – cu, iata, rezultate, caci marea subterana depistata a si trecut în exploatare – cu legislatia internationala care, din pacate, ia în calcul doar râurile, fluviile, marile si oceanele – si nimic de sub ele. ISARM face astfel figura de pionier în domeniu, lansând, la orizont, o provocare: aceea de cartografiere, la nivel planetar, a tuturor resurselor acvatice subterane.
          În acest fel, Mauritania (care, deja, îsi acopera 80% din nevoile de apa din acvifere, prin tehnologii stravechi de extractie, gen puturi de adâncime), Nigeria vecina si secetoasa, Benin (capitala Cotonou foloseste o acvifera), Togo, Ghana, Coasta de Fildes vor sti mai repede cum arata harta celor 20 de acvifere descoperite – si, fireste, vor grabi exploatarea lor, pentru a oferi oamenilor apa noastra cea de toate zilele. Si nu numai Africa, ci si Europa de Vest, America de Sud, regiunea euro-mediteraneana (Israel si Cisiordania stau pe un acvifer, din care prima tara consuma 85%…) vor beneficia de serviciile Proiectului ISARM.
          Care proiect va însemna, dincolo de satisfacerea unei nevoi vitale, si o mai buna cunoastere a planetei pe care traim. Planeta albastra – din cauza apei care o acopera – cum i-ar spune martienii, privindu-ne de sus.