Atacama si Delta DunArii…

          În cautarea unor locuri potrivite pentru patima si profesia lor, un grup de astronomi a descoperit, în deceniul trecut, ca, poate, cel mai uscat loc din lume este desertul chilian Atacama. În consecinta au negociat cu guvernul statului Chile – si asa a aparut, în arhitectura monumentelor stiintifice, numitul VLT (Very Large Telescope – în traducere: telescop foarte mare), pe vârful Cerro Paranal, la 2600 metri altitudine.

          În cautarea unor locuri potrivite pentru patima si profesia lor, un grup de astronomi a descoperit, în deceniul trecut, ca, poate, cel mai uscat loc din lume este desertul chilian Atacama. În consecinta au negociat cu guvernul statului Chile – si asa a aparut, în arhitectura monumentelor stiintifice, numitul VLT (Very Large Telescope – în traducere: telescop foarte mare), pe vârful Cerro Paranal, la 2600 metri altitudine. Aflat sub administrarea ESO (Observatorul European Austral), VLT se bucura, dupa parerea astronomilor „exilati” acolo, de cele mai bune conditii cu putinta: 11 luni pe an cerul este complet senin (curentul pacific Humbold antrenând nori, pe coasta, doar pâna la înaltimea de 1.000 de metri), vântul nu sufla aproape deloc, iar cea mai apropiata asezare omeneasca se afla la mai multe zeci de kilometri de telescop. Mai bine ca în spatiul cosmic! De altfel, rezultatele obtinute au si demonstrat cât de capabil este VLT: de pilda, stabilirea vârstei Universului, prin fotografierea celor mai îndepartate galaxii, la 13,6 miliarde ani, în timp ce costisitorul telescop – satelit WMAP, aflat pe orbita la 1,3 milioane km de Terra nu a facut decât sa confirme – 13,7 miliarde de ani – cu o eroare infima. Dar dupa VLT, mai sus, pe platoul Chajnatar, la 5.100 de metri altitudine, astronomi europeni si americani au colaborat la instalarea CBI (Cosmic Background Imager), un telescop original, cu antena (cu diametrul de 6 metri) ultrasensibila, capabila sa capteze, de pilda, radiatiile pornite la doar 380.000 de ani de la Big Bang, momentul nasterii Universului! CBI a participat, de altfel, la „faptele de arme” ale lui VLT, dând sperante astronomilor ca acest loc special, podisul înalt Chajnatar – care seamana, cumva cu planeta „Dune”! – din desertul Atacama, chiar poate deveni, prin calitatile sale, o adevarata „rezervatie astronomica”!
          Pregatindu-se pentru instalarea „monitorului” astronomic Alma în 2007, astronomii de astazi din Chajnatar au demarat experimentul „Apex” (Atacama Pathfinder Experiment), instalând, în frigul platoului, un supercomputer (capabil sa efectzueze 10 milioane de miliarde de operatii pe secunda!) si o statie tehnica de întretinere a întregului parc de masinarii astronomice.
          Cum pe platou s-a instalat si o echipa de astronomi japonezi, ESO spera deja sa largeasca evantaiul de colaboratori si sa purceada, în 2007, la realizarea constructiei supreme, Atacama Very Large Millimeter Array – sau „Alma” – care va însemna o retea de „citit” radiatiile milimetrice (dar si luminoase, dar si termice), si care va costa peste 700 milioane euro si va fi – înca nu s-a definitivat proiectul – fie un telescop virtual, cu diametrul de 150 metri, fie un „hipertelescop”, cu diametrul de 10 kilometri (!), întins pe întregul platou – o instalatie de „descifrat” cerul mai capabila decât însusi telescopul spatial, „Hubble”! Caci vom asista, prin el, spun astronomii de la ESO, chiar la nasteri de stele si sisteme planetare – si o vom face în direct!
          …Iata asadar ca chilienii au reusit o lovitura economica extraordinara, perfect potrivita cu principiul dezvoltarii durabile: optimizarea unui desert inutil. Cu viitor sigur, caci de cercetarea astronomica este nevoie, în jurul podisului Chajnatar se mai „ofera”, pentru instalarea altor telescoape vulcanii stinsi Cerro Honar, Cerro Chascon si Sairecabur, înalti de peste 5.000 de metri, iar telescoapele cosmice, clar, sunt banoase.
          De ce titlul articolului, ce legatura are Atacama cu Delta noastra?
          Pai, are, daca judecam lucrurile din perspectiva dezvoltarii durabile. Caci conferind Deltei virtuti mai mari în cercetarea stiintifica am câstiga mult mai mult decât jefuind-o si slutind-o, asa cum facem acum! A dota spatiul Deltei cu laboratoare, a ademeni la noi cercetatori în ecologie, pentru a studia natura înca vie, dar si influentele activitatii unui întreg continent asupra florei si faunei înseamna, cred eu, a atrage si fonduri mari pentru cercetare si, implicit, a crea în România locuri de munca inteligenta. Delta Dunarii este, de fapt, singurul loc de pe planeta unde se poate face cercetare fundamentala de anvergura asupra sistemului hidrosferei si ecosferei – caci Amazonia este mult mai greu accesibila si, în plus, nu are în jur aglomeratii urbane, cum are Europa. Deja declarata de catre UNESCO „rezervatie a biosferei”, Delta Dunarii poate fi, catre anii 2020, un exemplu de mare succes economico-ecologic, în evolutia României viitoare.
          Dar ma întorc la Atacama si mai adaug ceva: instalarea a noi si noi telescoape înseamna, în viitor, o nevoie tot mai mare de astronomi. Reintroducând astronomia ca disciplina de clasa, s-ar putea sa ne trezim, peste 10-20 de ani, ca astronomi români performanti – pe care îi putem gasi acum, de pilda, la Bârlad, unde un profesor inimos, Ioan Adam, îi învata pe copii cum sa citeasca în stele – vor lucra la telescoapele din Chajnatar. Si vor fi bine platiti.