Cine a fost primul canibal

          Termenul de „canibal” a aparut si s-a raspândit in Europa dupa cea de-a doua expeditie a lui Columb, in 1493. El reprezenta deformarea cuvântului spaniol „caraib”, care desemna triburile de „mâncatori de oameni” descoperite in insulele Dominica, Guadelupa si Maria Magalante.

          Termenul de „canibal” a aparut si s-a raspândit in Europa dupa cea de-a doua expeditie a lui Columb, in 1493. El reprezenta deformarea cuvântului spaniol „caraib”, care desemna triburile de „mâncatori de oameni” descoperite in insulele Dominica, Guadelupa si Maria Magalante. Amerindienii respectivi devorau numai copiii nascuti de femeile „arawaki”, ale unui trib rival, pe care le luau in sclavie.
          
           Arta si ritual. Numai ca acest obicei macabru a aparut cu mult timp inainte, pe scara evolutiei omului, cel putin in zona europeana a lumii. Doua recente descoperiri de picturi rupestre, realizate acum 11-13 mii de ani in pesterile Montcabrier (Alpii din zona meridionala a Frantei) infatiseaza obsesiv trupuri de femei decapitate si fara picioare, alaturi de figuri zoomorfe (predominând caii). Dar pe teritoriul de azi al Germaniei au fost descoperite (in primavara acestui an) osuare ale unor comunitati de oameni de Neanderthal, datând de acum 100-125 de mii de ani. Analiza acestor ramasite conduce spre ideea unor ospete cu caprioare si… copii! Anterior, fusesera descoperite osuare asemanatoare, in zone apropiate, vechi de peste 150 de mii de ani…
          
           Exocanibalismul. Paleoantropologul Tim White – specialist in canibalism, sustine ca omul de Neanderthal (nume provenind de la râul Neander, de lânga Düsseldorf, Germania) ar fi fost primul canibal pe scara evolutiei europene a omului. Acest hominid – Homo sapiens neanderthalensis – s-a detasat acum peste 300 de mii de ani din Homo erectus (din care provine, in linie dreapta, Homo sapiens sapiens), disparând din motive necunoscute acum 30 de mii de ani. Insa a mânca semenii nu era o necesitate fiziologica, ci un fel de ritual. Devorarea inamicului sau a rudelor lui l-ar fi pus la adapost de razbunare, caci „numai astfel primejdia ar fi disparut definitiv”, spune prof. White. Este un semn al unei credinte, al unei superstitii concretizate abominabil si denumita, la rigoare, exocanibalism („infruptarea” numai din trupul strainilor de trib).
           Picturile rupestre de la Montcabrier, desi apartinând de paleolitic, sustin teza ritualului canibalic prin mesaj artistic. Descoperirile lui Columb in Marea Caraibilor sustin si ele teza exocanibalismului. In epoca moderna, tribul „vânatorilor de capete” din Amazoane (decapitarea si pastrarea craniilor inamicilor) pastreaza conceptul de „moarte definitiva” a rivalilor. Se poate, deci, concluziona ca ritualul exocanibalismului are o vechime de cel putin 100 de mii de ani, iar canibalismul propriu-zis este impus de o necesitate fiziologica imperativa, accidentala (seceta, izolare indelungata etc.). Dar numai omul de Neanderthal, ca exocanibal, are circumstante atenuante…