Cultura si Scoala

          Pentru a avea asigurata perenitatea culturii, eu cred ca trebuie sa-l „construim” pe intelectual inca de pe bancile scolii. Or, numai instructia nu este de ajuns in lumea de astazi, deci, doar scoala, cu a ei tabla neagra si profesorul cu creta intr-o mâna si manualul in alta.

          Pentru a avea asigurata perenitatea culturii, eu cred ca trebuie sa-l „construim” pe intelectual inca de pe bancile scolii. Or, numai instructia nu este de ajuns in lumea de astazi, deci, doar scoala, cu a ei tabla neagra si profesorul cu creta intr-o mâna si manualul in alta. Conceptul de scoala de lânga scoala trebuie impus, pentru a impresiona tânarul cu informatie si tehnologii educationale si a-i deschide astfel orizonturile de care are nevoie cultura.
          Voi face in continuare patru propuneri de complementarizare a scolii – toate, necesitând – o pot demonstra – cheltuiala mica si toate fiind usor si rapid de implementat in lumea scolii românesti.
          Prima: transformarea bibliotecii scolare in inima a scolii, acordându-i-se rangul de centru de afaceri al institutiei; dotata (cel putin) cu un PC legat la Internet – deci permitând informarea larga si comunicarea imediata – biblioteca inlesneste profesorilor si elevilor cel putin o actiune economica, aceea de a deschide, in interior, o mini-librarie care sa furnizeze, contra cost, carti, reviste, kit-uri de electronica si modelism, programe de calculator, echipament sportiv simplu si produse de papetarie – toate achizitionate la pret de fabrica; prima actiune: abonarea scolii la un manunchi de reviste (de la „Licurici” la „Gazeta matematica”, „Stiinta si Tehnica”, „Magazin” (stiintific), „Tehnium”, „Modelism”, „Literatorul”, „România literara”) si cumpararea de carti pentru scoala, in valoare de cel putin 100 dolari anual; in acest fel copilul sarac ar avea acces la informatie, editurile ar scoate tiraje rentabile iar parintii ar plati pentru fiecare copil – un calcul simplu ne-o arata – echivalentul a 0,87 dolari pe an, adica vreo 30000 lei, adica pretul unui pachet de tigari; evident, biblioteca, deci centrul de afaceri al scolii va fi dotat cu un receptor TV si un video-casetofon, cu un receptor de radio si un casetofon audio. A doua propunere: cablarea scolilor, pentru ca tele-lectiile sa se poata „varsa”, ca discipline optionale, pe cele 2-3-4 receptoare instalate in câteva clase, cel putin in zilele de sâmbata, duminica, dupa orele de program, in celelalte zile ale saptamânii si in timpul vacantelor; oferite scolii, unui centru de tele-scoala al localitatii sau difuzate prin TVR Cultural sau TVR2 (deci prin satelit), tele-lectiile de muzica, geografie, democratie, economie de piata, globalizare pot mari serios potentialul de informare, educatie, chiar formare, al procesului de invatare in România. In sfârsit, sa deschidem, in timpul vacantelor, pentru copiii saraci, centre de vacanta, in gimnazii si licee care ofera terenuri de sport, 1-2 PC-uri cu Internet, un receptor TV cu video-casetofon si cercuri si cluburi conduse de profesori inimosi; actiunea ar trebui sa fie o combinatie intre MEC si MTS, oferind o noua dimensiune timpului liber. Acestea sunt doar câteva dintre propunerile care, puse in practica, pot adauga noi valente scolii, acoperind dimensiunea sociala a stravechii institutii. Sunt idei practice, usor si ieftin de aplicat, la care este nevoie doar de bunavointa dascalului si a comunitatii. Odata aplicate insa, scoala româneasca va primi multumirile si aplauzele celui mai puternic partid pe care il are România, Partidul Parintilor.