Multi cercetatori considera ca marile descoperiri geografice de la finele secolului al XV-lea s-au datorat spiritului de aventura si al celui de mari descoperitori care i-au animat pe protagonisti. Cu toate acestea, o alta parte a cercetatorilor sunt de parere ca, pana la urma, atat spaniolii în vest, cat si portughezii în est au fost „manati” în aceste directii geografice doar din motive economice, mai exact spus, din dorinta de a descoperi noi rute comerciale pentru o Europa occidentala care stagna si care avea o nevoie disperata de noi resurse.
Este, de ce sa n-o recunoastem, o motivatie destul de puternica pentru a justifica o serie de investitii materiale, umane si financiare pe care curtile regale ale celor doua tari au fost dispuse sa le faca pentru a iesi din stramtoare. În fond, si în zilele noastre, motivatia este, si a fost pe tot parcursul secolului trecut, la fel de puternica iar investitiile pe masura.
Practic, tinta Portugaliei si Spaniei era India, tara uriasa despre care se auzea în acel ultim deceniu al secolului al XV-lea ca ar adaposti o multime de bogatii pe care Europa ardea de nerabdare sa le culeaga si eventual sa le controleze. Columb, în mod total gresit a plecat peste Oceanul Atlantic, tinand vestul, în ideea ca acela era drumul cel mai scurt spre India.
Fara sa stie, în calea teoriei sale s-a interpus un pamant necunoscut pana atunci despre care el a crezut pana la moarte ca trebuie sa fie India, desi India era mult mai departe. Asa a fost descoperita America! Dintr-o eroare, dar ce eroare magnifica! Imediat noul pamant a fost numit „al „patrulea continent” sau „Lumea Noua”, o lume proaspata care a aprins imediat imaginatia anchilozata a batranului continent.
Este momentul în care noilor teritorii, care vor capata în curand denumirea de „Noua Spanie”, Spania de peste Ocean, li s-a pecetluit viitorul si li s-a distrus, fara nici un scrupul, propria istorie. Pentru ca, în locul integrarii noilor spatii descoperite în cultura si economia europeana, a unei conlucrari armonioase între doua civilizatii vechi, solutia aleasa de europeni a fost trecerea prin foc si sabie a civilizatiilor mezoamericane, distrugerea completa si preluarea prin furt a tuturor bogatiilor întalnite în cale.
„Conquísta” sau Cucerirea fusese programata si aprobata la cele mai înalte nivele. Mai era nevoie de executanti. Iar acestia s-au gasit destul de repede. Oameni dornici de înavutire, militari zelosi, aventurieri de tot soiul, de la cei mai marunti pana la cei mai impetuosi. Pe unii istoria i-a pierdut în sertarul eternilor anonimi, pe alti i-a retinut, iar pe altii i-a scris cu litere de aur, desi, chiar si din punctul contemporan de vedere, ei nu erau decat niste criminali fara scrupule care, spre deosebire de cei de drept comun care umpleau închisorile spaniole, aveau spatele acoperit chiar de capetele încoronate. Adica de beneficiarii tuturor bogatiilor culese de conchistadori in Mexic.
Oprindu-ne la invadarea si cucerirea Mexicului de catre spanioli, facem un pas înapoi si-l lasam putin pe Hernán Cortés proaspat sosit la curtea împaratului aztec Moctezuma II pentru a înregistra tatonarile facute de unii aventurieri mai putin dotati decat Cortés asupra teritoriului mexican. Astfel, se cuvine sa pomenim prima expeditie spaniola reusita cu cativa ani înainte, mai exact în 1517.
Protagonistul acestei actiuni a fost un oarecare Francisco Hernandez de Cordoba care, împreuna cu un grup de spanioli au plecat de pe coastele Cubei si au ajuns, relativ repede si fara probleme, la Champoton, pe coastele actualului stat Logwood. Neavand forta necesara unei interventii militare, a unei invazii, Hernandez de Cordoba a explorat doar Insula Femeilor si Cabo Caoche de pe peninsula Yucatan. Anul urmator, în 1518, guvernatorul Cubei, de acum cunoscutul, din episoadele anterioare, Diego Velazquez de Cuellar, i-a atribuit comanda unei a doua expeditii unui oarecare Juan de Grijalva. (Va urma)
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii